Gandul ca s-ar putea sa o vad...S-ar putea sa o intalnesc! Sublima agonie!.Teama paroxistica.Bucurie palpabila.Universul concentrat in varful unui ac.In mine.
Sunt punctul 0 al universului.
Sunt energie fluida.Forte nenumite,care ar putea sustine stele si planete intr-un dans neinteles,perfect si tacut,toate acele forte stau intinse pana la scrasnire,asemeni unei corzi de vioara,intr-o zvacnire,intr-o asteptare violenta,catharsica,orgasmica.
Duhul blandetii Ei pluteste prin mine,pe deasupra mea. Tacerea mea e o rugaciune.Gandurile mele urla izbindu-se unele de altele.
Sunt pictura unei furtuni.O gradina zoologica inaintea unui cutremur. S-ar putea sa o vad! S-ar putea ca azi sa Exist.Chipul Ei e lumina.
Sunt umbra.Sunt dovada luminii.Sa se rosteasca odata:sa se faca Lumina!!
Sunt un diapazon.Lovit de ploaie vibrez numele Ei.Cand il gandesc,simt miros de liliac,se perinda prin mine toate primaverile lumii.Adulmec pe undeva prin preajma lunii parfumul ei din iulie,anul trecut.Aud melodii pe care Ea le viseaza.Viseaza muzica pentru ca este alcatuita din muzica.Daca intind mana in noapte si mangai intunericul,simt pe varful degetelor pielea Ei infiorata sub sarutarea mea.
Ea e cea mai frumoasa idee care a avut-o Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu