Imi dau seama ca nu stiu exact de ce am creat blogul asta. Stau in fata monitorului cu pagina alba deschisa cu palmele transpirate si cu inima batand ca inaintea unei intalniri. cu cine? nu stiu..
Probabil cu mine insumi..de aici cred ca vine teama
Credeam ca am multe de spus dar constat ca sunt doar lamentari si franturi de ganduri. Oricum, voi incerca sa fiu cat se poate de sincer cu mine si,posibil , cu vreun alt suflet, care, ratacit printre miile de insulite-blog vreun val al net-ului il va arunca si pe insula mea.
Sper sa imi adun gandurile treptat si sa le astern cat de cat inteligibil
Sper sa nu ajung sa folosesc in exces copy&paste
Sper sa creez o insulita in a carui sol fertil sa rodeasca dragostea de Frumos
Sper sa ma salvez.
Sper sa nu mai fiu atat de egoist
Sper sa pot ajuta suflete in deriva
Sper sa nu devin critic
Sper sa devin mai bun
Sper...despre EA...dar asta o o alta poveste..
**intalnirea nu o ai doar cu tine insuti...o ai cu fiecare persoana care ajunge in fata acestei pagini...si pe care nu o vezi,nu o auzi,nici macar nu o simti...si se infiripa o legatura puternica...nu o vezi,nu il vezi...dar te cunoaste!din tot ce simti,tot ce gandesti,tot ce creezi prin cuvant...**
RăspundețiȘtergereAm incercat sa construiesc un arc intre timpuri noi ( ultima ta postare ) si timpuri de inceput.
RăspundețiȘtergereNu stiu cat din ce ti-ai dorit aici, exista in timpul tau prezent.
Mi-e sigur doar ca n-ai devenit cinic.
Cat o priveste pe Ea a ta, stiu ca e din alta postare dar sa zicem ca asta nu conteaza, nu crezi ca sufletele pereche se recunosc atunci cand se intalnesc ?
Nu poate fi unilaterala aceasta recunoastre.
Si chiar daca iubirea e imposibil de trait datorita unor conjuncturi exterioare, sufletele se recunosc. Ele stiu, simt, se intuiesc, au certitudinea interioara ca celalalt e " peticul" perfect.
De fapt, asta imi place mie sa cred. E posibil sa ma insel.
:)
:) ai dreptate in legatura cu sufletele care se simt, se intuiesc, care isi sunt complementare si completatoare si cred si eu ca si tine.Dar ai dreptate,din pacate, si despre conjuncturi iar aici intervine rabdarea si credinta in celelalt.Cred, dar trebuie sa invat sa astept.Trebuie sa perseverez.Dar mai am mult de invatat..
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereA astepta e o arta.
Nu oricine poate.
Dar daca crezi, fa-o. Asteapta.
E alegerea ta.
:)
Cat priveste invatatul, nu cred ca este vreun moment in care sa putem spune ca gata, stim toate lectiile vietii.Se va gasi mereu ceva sa ne surprinda, ceva ce nu stiam si uite asa, ne trezim invatand si maine, si pana la sfarsit.
Parca prea ar fi pacat sa murim la fel de ignoranti precum am fost in prima zi a inceputului nostru.
:)