Intr-una din zilele trecute ma duceam eu unde merge si un rege singur,spre tronul pe care se trag marile concluzii existentiale si se decripteaza misterele universului, deci, spre buda. Ei bine,inhat o carte la intamplare din biblioteca si, asezatcu demnitatea care ti-o confera postura,ma uit peste ea.Blocaj! Se numea "Oameni cari au fost" de Nicolae Iorga. O pleiada de personalitati romane si europene-doctori,scriitori,politicieni(diplomati veritabili nu scursuri ca actualii),artisti, oameni de stiinta,eroi- carora Iorga le face necrologul,fiecaruia pe cateva pagini. O istorie in sine fiecare dintre ei.
In acel moment m-am simtit rusinat, ca si cum s-ar fi naruit zidurile si as fi ramas expus, vinovat de un sacrilegiu involuntar.Eu care nu pot sta aiurea fara sa citesc-as citi si un bilet de autobuz de zece ori decat sa stau cu privirea tampa in tavan- am inchis cartea.Dintr-un bun simt pe care il credeam atrofiat dar care a actionat spontan. si respect.Da .Respect.Respect pentru memoria acelor Oameni cari au fost.
Iiiinn cooolltuuul oopuss se afla suprema ofensa adusa hartiei si copacilor si naturii prin extensie: tabloidele. Sau cum o numesc eu : Presa de c.c.t.
Nu-i spun asa doar pentru ca 'reportajele' au izul materiei sus-mentionate sau pentru ca majoritatea 'vedetelor',autohtone sau nu, o detin in partea superioara a corpului,imediat sub freza, sub forma de materie..maronie.Pseudovedetele astea care trec din cvasianonimatul centurii direct in lumina reflectoarelor-ostentativ protejandu-se cu portofelul sponsorului de serviciu sa nu faca vro insolatie- se tin ca in horele alea care le fac parasutistii cand sar in grup.Doar ca ele stau asa pe burta in propria mizerie,plus ce mai arunca altii.A!Eu i spun presa de c.c.t pentru ca tabloidele sun cele mai ieftine purgative...si vomitive.
Noroc ca ce-i de c.c.t cu apa trece.
Vom reveni cu o alta galeata de dejectii: reporterii acestor hartii igienice cu supra pret.
P.S Cartea 'Oameni care au fost' am citit-o asa cum se cuvine iar acum locuieste pe o etajera la capul patului.Pana la urma cartile ne aleg...
existi frate balcescu..:)
RăspundețiȘtergereNu sunt seditios si nu sufar de amocul redundantei.Nu ma poate acuza nimeni nici de rodomontada si nici de ruminatie.Dimpotriva,sunt o fire hialina careia-i displace profund quiproquo-ul.Ravenele mele sufletesti,bantuite odata de un ger aspru ca moartea,au devenit,iata,reviviscente.Sarcovul ingrozitor al fricii mi-a disparut demult.Aproape ca prin farmec.Desi,recesiv,cine stie?
RăspundețiȘtergereNu m-au incantat niciodata sibaritii si nici sardanapalicii.Am trait modest ca toti cei ai mei,precum toti cei din jurul meu.M-am multumit cu euharistia simpla a unui preot de tara si n-am aspirat nicicand la o impartasanie arhiereasca.
N-am aere de autocrat si nici nu folosesc hipsometrul pentru masura.Din contra.Ma inclin in fata oricarui om de bun simt.
Remake-ul copilariei,binecunoscutul celuloid in alb-negru ori sepia,s-a fixat cu temeinicie in apele mele adanci si line.De aici poate,polifonia vorbelor mele.De aici poate lipsa policarului ori aratatorului in gesturile mele.
Indubitabil,ca orice bun crestin,sunt o fiinta animata de endemonism.De aceea,separ intotdeauna harpa de harpie,arahida de arahnida,iar rasterul de rastel.Nu incurc armele adevarate cu cele ale scrisului,nici plombagina cu printul de calculator.
Detest simienii cu fata umana iar saurienii cu maini si picioare ma deprima.Imi dau o totala stare de hebetitudine.Imi exfoliaza intreg invelisul natural,molecula cu molecula,atom cu atom,pana la aneantizare.
Imi raman totusi sagacitatea si incapatanarea de a rezista oricarui resac,de a nu ma contamina cu reotropisul caracteristic astazi atator oportunisti.
Asa cum pastrez cu sfintenie si ortograma carteziana a orfevrariei literare.Curajul de a spune pana la capat ceea ce este de spus.De a nu semna niciodata cu litere supuse obliterarii.Nici eroziunii si nici degradarii.Drept pentru care iscalesc in smale verticale. Fratele Balcescu