marți, 7 decembrie 2010

a ierta,iertare

cum ceri iertare? de ce ceri iertare?ca sa dormi tu mai bine sau ca sa doarma celalalt?cine e mai presus? cel care cere sau cel care ofera?cand o ceri? cand constiinta iti devine un iad sau iertarea se implora promt si spontan in secunda imediat urmatoare raului facut? de cate ori se ofera? de cate ori se poate cere? de cate ori te tot micsorezi cerand? de cate ori creste cel ce e in stare sa ierte?
iertare ceri celor pe care-i iubesti.iertarea cere cainta.iertarea cere regret profund.iertarea cere timp.cere calvar si golgota.cere ingenunchiere.cere lepadarea orgoliului..cere curatire si puritate.cere sinceritate.
e usor sa ceri scuze.le ceri necunoscutilor.le ceri masinal si imediat.nu astepti raspunsul pentru ca nu intereseaza.ai aruncat scuzele si iti vezi de drum.scuzele sunt minore.pentru un calcat pe picior,un ghiont,o intarziere,o uitare,o vorba..
Tacerea nu poate cere iertare.tacerea poate insemna ignorare,eschiva sau lasitate iar de lasitate sunt prea plin..
Iertarea poate fi imlporata doar prin vorba sau litera. Prin cuvant.Si poate fi acordata doar din suflet
Iertarea nu e compromis.Iertarea e daruire.E redare a demnitatii si a integritatii.E repunere in drepturi sufletesti

3 comentarii:

  1. In capul meu, iertarea inseamna un soi de detasare interioara de raul voluntar sau involunar, ce ni l-a facut cineva. Aceasta detasare, echivaleaza cumva, cu o ardere simbolica a uratului.
    Imi place sa cred ca cineva nu ne poate aduce doar intuneric. Si atunci, pastram frumosul ce ni l-a oferit acel cineva si ne " lepadam" de balast.
    Ca oricare alt proces interior, nici cel al iertarii nu este unul usor si presupune un travaliu din care nu este exclusa durerea. Dar pentru a ne inalta, trebuie sa mai atingem uneori si adancul mocirlei.
    In fond, neiertarea ne afecteaza intai de toate pe noi. Si asa cum e posibil ca aceasta neiertare sa-l afecteze pe cel ce ce-a facut rau, e la fel de posibil si sa-l lase rece.
    Exista o poveste frumoasa numita "cutia cu piersici" in care se spune ca oamenii pe care nu i-am iertat sunt ca niste piersici pe care le caram dupa noi, intr-o cutie chiar si atunci cand ele s-au stricat deja. Morala mirosului de stricat ce ne copleseste pe noi, cei ce caram cutia, se subintelege de la sine.
    Si atunci da, iertarea e un exercitiu al daruirii si eliberarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Iertarea este parfumul lasat de trandafiri pe talpa celui care i-a calcat in picioare."
    Anonim

    IARTA-MA, CARMENCITA...
    Ebu

    RăspundețiȘtergere
  3. Te iubesc, Ebu
    Carmencita

    RăspundețiȘtergere