sâmbătă, 31 decembrie 2011

On. ( orice vs ceva anume )





e este este cum este pentru că ce a fost a fost cum a fost şi ce va fi va fi cum va fi pentru că ce este este cum este. Şi ce este e ce nu a mai fost şi ce va fi va fi ce nu mai este - ba nu - ceea ce a fost e ce nu mai este, ce va fi va fi ce este sau altceva,
(...puţin a fost, mult nu mai este;) ei drăcie
ce este, este o problemă de ontologie

Şi n-am acum chef, nu-mi arde
de
fiinţă,
de
nefiinţă -
şi alte paralele intersectate pe chelia actualului rege al Franţei -

dacă mă preocupă ceva acum mă preocupă mai curînd
alte aspecte: etice,
estetice.

(ce se cuvine, se cuvine şi aia trebuie făcut
ce nu se cuvine nu se cuvine şi

respectiv

e urît

nu-i frumos ce-mi place mie, e frumos ce-ţi place ţie:
tehnica şi lumea vie
arta-i fudulie

arta este fudulie
tehnica şi lumea vie
sînt frumoase, -mi plac şi mie.)

ce a fost a fost groaznic, ce este e suportabil, ce va fi va fi o-ncîntare şi-o feerie.


de SORIN GHERGUT

.

vineri, 16 decembrie 2011

Scrisori de dragoste catre o printesa chineza - MATEI VISNIEC



Cum am dresat un melc pe sanii tai


1.








Asa..Totul e pregatit...In cinci minute ea va fi aici.Va suna la usa si eu ii voi deschide.Intrati,doamna,ii voi spune.Sunt aici.Va astept.Si o voi invita sa se aseze.Si, in timp ce se asaza,eu imi voi scoate incet inima din piept si o voi pune pe masa.Inima mea palpitanda pe fata de masa alba.

Ca un mic cadou.



Ea va fi, cu siguranta, surprinsa si atunci eu ii voi spune..Cu dumneavoastra,doamna,nu pot face altfel.Sa va am in fata si sa imi pastrez in acelasi timp inima sufocata in piept e cu neputinta.De aceea,prefer sa o scot si sa v-o pun in fata,in mijlocul mesei,pe acest dragut platou japonez pe care mi l-ati oferit anul trecut de ziua mea.



Asa vom putea vorbi cu inima deschisa.Asa nu vor mai exista secrete intre noi.



Inima mea in mijlocul mesei,palpitand intre doua lumanari,intre doua cupe de sampanie,nu e deloc o imagine dezagreabila.Si,in plus,in acest fel,o voi supraveghea.Pentru ca,stiti,doamna,intre dumneavoastra si inima mea exista o relatie pe care nu mai stiu sa o stapanesc.Intre dumneavoastra si inima mea,iubita doamna,se intampla ceva foarte fin,foarte inteligent,foarte bizar,cum nu se poate mai neobisnuit,ceva irational,ceva imposibil si improbabil,ceva ce imi depaseste capacitatea de intelegere.



Sunt nopti,de exemplu,cand ma trezesc la trei dimineata cu un gust amar in gura si cu senzatia de vid in piept.Gustul amar nu e nici o problema,e gustul absentei dumneavoastra.Dar senzatia de vid din piept e ceva grav.Sa te simti golit si sa nu intelegi nimice grav.Sa iti dai seama ca pieptul tau este gol,ca inima ta nu mai e la locul ei,ca inima ta nu mai e cu tine,ca inima ta a fugit de acasa... e grav.Sa aprinzi lumina si sa iti observi inima tarandu-se ca un crab pe pamant,indreptandu-se catre ferastra,catarandu-se pe draperie si incercand sa evadeze pe fereastra deschisa... va jur,doamna,toate astea ma ranesc... Din fericire,inimile nu alearga prea repede si le putem prinde in casa scarilor sau in fata imobilului... Dac-ati sti de cate ori mi-am recuperat inima in plina noapte de la coltul strazii sau chiar din statia autobuzului pe care il iau de obicei pentru a merge la dumneavostra! O inima singura,rosie-rosie, la capatul puterilor, dupa ce a parasit un piept, dupa ce a coborat din pat, dupa ce a parcurs distanta dintre pat si usa, dupa ce a iesit prin usita pisicii, dupa ce a coborat scarile si a traversat strada... stiu ca nu e chiar normal... o inima singura aflata la capatul puterilor sa astepte intr-o statie de autobuz la ora patru dimineata...



In mod normal o inima nu ar tebui sa fuga...Inimile, daca ne luam dupa manualul de anatomie, sunt facute sa stea linistite in custi si sa bata.O inima este o pompa cu sange, nu incape indoiala.Stiinta ne-a dovedit-o.O inima este formata dintr-un miocard inconjurat de un pericard tapisat in interior cu un endocard.Poftim, manualul e categoric, nu mai exista altceva intr-o inima, in afara celor trei carduri pe care tocmai le-am mentionat si in afara ventriculului drept care serveste la stocarea memoriei greselilor si in afara ventriculului stang care serveste la captarea parfumului fantasmelor.Nu, stiinta este formala, marimea inimii este cam o data si jumatate marimea pumnului nostru strans... Adica atat... Un pic mai mica la femei decat la barbati... Asta e important, asta... Si inima unui adult cantareste intre 300 si 350 de grame, asta e tot, este demonstrat, intre 300 si 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trait, de emotiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-a simtit... Iata, totul este specificat in manualul de anatomie:inima este un organ pe care omul a reusit sa-l sedentarizeze.In mod normal, el nu se plimba de unul singur, inima este un organ nocturn care nu suporta lumina, un organ care nu suporta contradictiile, si, mai cu seama, nimic din ceea ce cade greu la inima.



Deci iata de ce nu inteleg eu deloc, doamna, dar chiar deloc, de ce , de fiecare data cand ma gandesc la dumneavoastra, aceasta pompa caraghioasa incepe sa se framante, sa bolboroseasca, sa se balbaie, sa moara, sa se resusciteze, sa se prosteasca, sa se piarda cu firea si sa regrete apoi, sa improvizeze clovnerii si sa isi ceara iertare apoi...



Iar data trecuta, doamna, in timp ce imi trimiteati o bezea prin evantai,parfumul buzelor dumneavoastra a patruns atat de brusc in sangele meu, incat inima mea a explodat.Inima mea era peste tot, in gura, in plamani, in burta... Au mai avut loc explozii in toate arterele, in toate moleculele mele, in toti atomii... Am avut nevoie de un an intreg de singuratate pentru a-mi reconstitui inima, pentru a pune laolalta totul...



Iata de ce , doamna, prefer acum sa imi pun inima pe masa, in fata dumneavoastra, intre noi,la vedere... Daca vreodata mai explodeaza, cel putin veti purta si dumneavoastra urmele...

joi, 17 noiembrie 2011

.


.Nu ştiu ce dracu' se deschide în mine de mă doare aşa
de câteva zile tot dau târcoale senzaţiei
şi când cred că sunt mai aproape de ea
mă apucă deodată plânsul şi pielea mi se crapă în două
Dumnezeu nu a mai trecut pe la mine de mult
nici măcar aşa la o cafea
şi le-am cam uitat numele prietenilor
mă crap pe la încheieturi
şi aş vrea să fiu în tine când mă voi desface de tot
să te inund
dintotdeauna am vrut să fiu tu
să-ţi curg prin vene
să mă iubesc cu toată fiinţa


. cititi mai multe aici: MARIUS PARLOGEA

marți, 1 noiembrie 2011

.


"Sunt atat de prabusit in interior ca nu stiu ce ti-as mai putea spune decat ti-am tot spus,dar sper sa fiu in stare sa te ascult."


.

luni, 31 octombrie 2011

uneori il privesc pe furis.legat fedeles,aruncat in bezna,vibreaza.universuri se nasc si mor in el.universuri melancolice se nasc ridicandu-se din el tremuratoare ca niste fire de ceata prelingandu-se prin pietrele ude,prin oase prin sange prin carnea mea.lumi plamadite din visare atarna vestejite pe pereti.o poveste de dragoste in care indragostitii s-au pierdut unul in celalalt si au murit acolo de singuratate.

cand ii e dor de Ea, el este o nocturna de Chopin

sâmbătă, 22 octombrie 2011

.
.Ea era atît de frumoasă
încît vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborîse cînd s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plîns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atît de frumoasă
încît şi cîinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
cînd ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
începu să clefăie clanţa inutilă
şi broasca goală
prin care nu putea curge
un cărucior de lux.

Ei cu toţii mîncară
piciorul mansardei
ei cu toţii mîncară ţiglă
cînd ea urcă fîlfîind pe acoperiş
cînd ea nu putea fi ajunsă.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om în Cosmos
îşi devoră capsula
cînd ea depăşi sistemul terestru
- Ce-ai să faci de-acuma în cer? -
au întrebat-o
cu gurile şiroind de regrete.
Dar ea era atît de frumoasă
încît a fost la fel de frumoasă
şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată
lumea largă
destule măsele
destule gîtlejuri
în care să spargă
să macine să îndese
distanţa care creştea mereu
şi restul cuvintelor pînă la moarte.



de Florin Iaru

joi, 6 octombrie 2011

nu voi reusi
nu voi reusi
nu voi reusi
nu vo reu
nu azi
nu eu
nu pot
nicicand e diferit de niciodata?
nu fara ea
nu pot
nu am
nu vreau
nu cer
nu vreau
nu stele
nu caut
nu vise
nu trec
nu vin
nu zambet
nu bere
nu plec
nu stiu
sunt lucid
ma ascund in visare
e visatoare
se ascunde in realitate
cine pierde?
nu alerg
e statie
vine?
sa stau?
sa merg?
am venit din toate directile
am mers spre toate directile
am facut tumbe
am sarit
am coborat
eu
azi
totdeauna
oricand
forever
nu raman
as ramane,dar sunt paharul de sub care s-a tras fata de masa
raman
raman
sunt timpul
sunt
tic linioara  tac
tic
am invatat sa tac
ma conjug
imi plae       jugul asta
eu astept
tu citesti

vineri, 30 septembrie 2011

alta zi

L-am agatat cu picioarele in sus si cu partea visatoare in jos si l-am lovit cu furie vreo juma de ora cu un fisic de amintiri bagat intr-o soseta.Cand s-a rupt soseta mea preferata,cea verde,iar eu incercam sa prind prin camera niste sarutari strvezii de batrane ce erau dar care zumzaiau al dracu' de tare,ca niste tauni,am observat ca din spatiul alocat gurii i curgeau-zburau un fel de licurici care indata ce auzeau muzica lui Chopin desenau un chip sau scriau un nume,ininteligibile ambele,inainte de a-i intra inapoi prin talpi.
L-am lovit in mod repetat si sistematic cu volume de proza cartonate si groase,l-am insetat cu eseuri;i le puneam in fata dar deajuns de departe incat lantul sa nu-i permita sa le soarba;l-am taiat cu poezie subtire si dura,de cea mai buna calitate,l-am tarat prin poeme pana ramaneau in urma doar sange si cuvinte,si,de fiecare data,cand dschidea gura a urlet,trebuia sa urle! ,din haul ala intunecat in care atarnau vestejite cuvinte de dragoste,o cetate arsa si parasita,se auzea marea intorcandu-se netulburata ,se auzea vantul ,se auzea ploaia, ciresi inflorind,mesaje zbarnaind prin bezna in cauatrea sufletului care sa le citeasca,pasi,atingeri,cuvinte,
Daca m-as fi apropiat m-ar fi inghitit..
Daca m-as fi apropiat m-as fi aruncat

miercuri, 28 septembrie 2011

duminică, 18 septembrie 2011

ziua intai

ziua intai.
sparsesem usa.inauntru nu mai era pic de aer.obloanele aveau 3 gauri fiecare formand varfurile unui triunghi pe fiecare oblon.isoscel.triunghiul.pe oblon.privind de afara bezna s avanta in 6 tevi negre inspre carul mare putin lateral de luceafar.inauntrul camerei lui,lumina, ce odata patrunsese vie si nestiutoare,acum se purta ca o pacla pe deasupra unei mlastini,nelamurita si imputita,speriata dar resemnata.El,zacea in pat,ce mai ramasese din el si din pat..Se lipise cu tampla atat de tare de stinghia de lemn de nuc dinspre zid incat jumatate din cap patrusese in lemn,ca si cum af fi vrut sa fuga din viata asta,ca si cum ar fi vrut sa se impreuneze sa se intoarca in nucul din care era facut patul.jumatate din capul lui era trecut dincolo si se vedea clar un verde luminos,cum sangele lui dadea consistenta lemnului iar seva ce cursese odata prin acel nuc se intoarce zambind sa curga prin trupul acela.cand am incercat sa-l desprind a parait,l-am ascultat cu un stetoscop lipit de ceea ce parea a fi tampla si am auzit ploi,ciocanitori cantece si rasete de ceea ce eu am considerat a fi fost al unei zeite ce l-a locuit ..am auzit foc si am auzit ploaie.
daca s-ar fi prabusit in spatele casei,pa pamant,poate nu l-as mai fi gasit ..ar fi plecat incet spre adancuri lins de melci si imbratisat tacut de buruieni,ca intr-un vis din care nu si-ar fi dorit sa se smulga,adanc,tot mai adinc,primul mort luminos,primul zambet ce coboara spre durere prin solul umed,crispat..
am spart usa si in acea camera,pot sa jur, nu exista aer.erau doar miliarde de note muzicale izbindu-se una de alta,nestiindu-se,miliarde de note,ca si cum cineva ar fi capturat toate rasariturile si toate apusurile si le-ar fi inchis intr-un cufar.toate aveau prins un biletel cu data decesului.
A!Pe degetul lui mic de la piciorul lui drept inflorise o planta ,inca necunoscuta mie,cu o mie de petale,luminoasa si melancolica in acelas timp,iar pe una dintre petale avea o inscriptie...
nu inteleg ce

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Desertul

.

'Cea de-a sasea noapte.Sufletul meu ma duce in desert,in desertul propriului meu Sine.Nu ma gandeam ca Sinele meu e un desert,un desert uscat,fierbinte,colbuit si fara apa.Calatoria duce prin nisip fierbinte,imi croiesc drum incet,fara tinta vizibila,fara speranta.Ce infioratoare e aceasta pustietate.Am impresia ca drumul duce atat de departe de oamini.Merg pe drumul meu,pas dupa pas,si nu stiu cat va mai dura calatoria.
De ce Sinele meu e un desert?Am trait oare prea mult in afara mea,in oameni si in lucruri?De ce mi-am evitat Sinele?Nu-mi ceream scump mie insumi?Dar am evitat locul sufletului meu.Am fost proprile mele idei,dupa ce am incetat sa fiu celelalte lucruri,ceilalti oameni.Dar nu am fost propriul meu Sinefata in fata cu gandurile mele.Trebuie sa ma ridic si deasupra gandurilor ca sa ajung la Sinele meu.Intr-acolo se indreapta drumul meu si de aceea el duce la singuratate,departe de oameni si de lucruri.Este oare singuratate sa fii cu tine insuti?Singuratate este doar atunci cand Sinele e un desert.Sa fac din desert o gradina?Sa populez o tara pustie?Sa deschi desertului stravezia gradina fermecata?Ce anume ma duce in desert,si ce sa fac acolo?Este o iluzie ca nu mai pot avea incredere in gandirea mea?Adevarata v
este doar viata,si doar viata ma duce in desert,intr-adevar nu gandirea,care ar vrea sa se intoarca iarasi la ganduri,la oameni,la lucruri,caci desertul o inspaimantaSuflete al meu,ce sa caut aici?Sufletul meu mi-a vorbit si a zis:"Asteapta".Aud cuvantul necrutator.
De pustiu se leaga chinul.'


.

C.J.JUNG

sâmbătă, 27 august 2011

Orice om-singur-e atat de putin ca nici nu-i poti zice om.
Lucian Blaga

Un om singur nu-si traieste viata ,el  isi moare viata.
eu


marți, 23 august 2011

cand nu mai am cuvinte..

.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…



.

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.



.
Nina Cassian

.

miercuri, 17 august 2011

Balada zilei de miercuri

.

Bună dimineaţa, tristă dimineaţă,
cu ploaie şi vînt la mic dejun
cu strigoi abia despăturiţi din ceaţă
cu pieţari în strai de Moş Crăciun.

Bună dimineaţa strig îngerilor gării
legaţi de felinar cu tricolor
bună dimineaţa, stea a iertării
din care păcătoşii la braţ cobor.

Fruntea mi-o deschid şi trag oblonul
peste cărţile de care-s sastisit,
smulg din tîmpla stîngă telefonul
şi pe buze scapăr ultimul chibrit.

Mă înfrupt apoi, tiptil, la hanul fecioarei
ca un tînăr paşă ― nu dau socoteală,
bună dimineaţa spun oraşului care-i
prins de-o trecătoare sfială.

În sicriul vertical din sticlă mată
ceaiul mă spală şi-mi alungă greaţa,
va veni o dată ca niciodată
cînd voi spune doar nopţii, simplu, bună dimineaţa.


Cristian Badilita

marți, 16 august 2011

Balada zilei de marti

.

Marţea mă scol ca după înviere,
din coasta Evei cresc cu semeţie
şi gîlgîi zorii tineri din ciubere.
Neprihănită zi pentru orgie

în care totul curge heraclitic ―
pînă şi apa caldă din şofouri ―
ca sîngele de jertfă din Levític
pompat cu hidroforul peste nouri.

Marţea mă tund şi-mi pun cămaşă-n dungi,
pirogravez trotuarul alb cu pasul
şi mîinile din cot îmi cresc mai lungi:
ce-aduce clipa înmulţeşte ceasul.

Poştaşul face cuib sub uşa mea
cu saci de pescăruşi lăsaţi la vatră,
poemul iese proaspăt din cişmea
şi javra dimprejur nu mă mai latră.

Iubita m-a lăsat (Dieu merci)
şi sărbătoarea poate să înceapă
legîndu-ne de gît fundiţe gri
şi lacrimile îndoind cu apă

singur fac chef, doar eu şi Dumnezeu,
pe-acoperişul destupat anume
să putem trece, vertical, mereu
din lume către cer, din cer spre lume.

O, zi liturgică, a opta zi
a săptămînii postdiluviene,
cu pomi în floare orice timp ar fi
(caniculă, îngheţ, brumar, troiene)

lungeşte-te măcar cu un minut,
pe frunte lasă-ţi copy right-ul care
mă va menţine-n viaţă doar atît
cît să ajung la marţea viitoare.


Cristian Badilita

luni, 15 august 2011

Balada zilei de luni

.

Nici o minune-n tîrgul aţipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lîncezit
torcînd la părul blond al săptămînii

dacă e luni comerţul stă închis
şi cumperi pîine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ţie

dacă e luni am barbă şi nu ies
de sub cearşaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
şi gîndurile negre mă-mpresoară

dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub şoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută

care mă înveleşte-n giulgiu (sic!)
şi pofticioasă buzele-mi sărută;
dacă e luni, prietene, îţi zic
cu resemnare: e o zi pierdută


Cristian Badilita.

duminică, 14 august 2011

Balada zilei de duminica

.

Mi-e dor de o duminică pierdută
cu muezini, bacante şi vin vechi
cu fragede zvîcniri de alăută
şi cu ţambal împăturit în zeghi

cu clopote-n biserici care suie
direct în cer profanele porunci
cu mititei calici bătuţi în cuie
şi varză creaţă mirosind a şunci

mi-e dor de o duminică uitată
în capitală de judeţ moldav
cu acadele, băţ înfipt în vată
şi covrigei rostogoliţi prin praf

cu taţi alcoolici, mame disperate
cu fii crescuţi în marş de pionier
cu şepci, insigne, şnururi şi cravate
ce-agonizează în elan apter.

Mi-e dor de prima zi a săptămînii
ca de secunda-n care m-am născut
ca de-o iubită ce-şi dezumflă sînii
luîndu-şi viaţa iar de la-nceput.


Cristian Badilita

sâmbătă, 13 august 2011

Balada zilei de sambata

.

Sîmbăta îngraş iluzii
cu trei îngeri castanii
amiros cireaşa buzii
dumneavoastră, precum ştii.

Sînt, pe rînd, ponei de curse
şi hamal de-nchiriat
rod zăbala Marii Urse
care-n plopi s-a agăţat

şi mă scurg prin robinete
ca un vin de iasomii
ce pe loc o să te-mbete
şi-n hamacul meu să vii

domnişoară cu lungi plete
şi desuuri fără rost ―
azi e sîmbătă, mi-e sete
şi de tine nu ţin post.


Cristian Badilita

vineri, 12 august 2011

Balada zilei de vineri

.

Am obosit. E seară pretutindeni,
de-atîtea lupte braţele s-au rupt,
de-atîtea-nfrîngeri fruntea mi-e pătată,
cu spini o spăl şi sînge, ne’ntrerupt.

Sătul de bîlci vînd pielea de pe scuturi,
mi-e dor de singuraticul bîrlog
în care frunzele mi-s aşternuturi
cu miros încă viu de inorog.

Mi-e dor de Tine cum mi-e dor de mine
cel necuprins în braţele nicicui,
adio făcătorilor de bine,
din seara asta sprînzur viaţa-n cui,

capitulez şi, dacă vreţi, tovarăşi,
din ţeasta mea şampanie să beţi,
mînă pe spadă n-o voi pune iarăşi.
Am obosit. (Sînt totuşi dimineţi!)


Cristian Badilita

joi, 11 august 2011

Balada zilei de joi

.

Malurile Senei trec prin mine,
joia dulce parcă-i azi sărată,
căci în salopete-crinoline
trandafirul nopţii se încioată.

Navetist din naştere spre moarte
scriu pe şine tandre, azi, poemul
cu seminţe dulci de oase sparte
cu fetiţe calde, „La boemul”.

Altfel viaţa doarme plictisită
într-un spin de trandafir uscat
pînă cînd, băiete, n-ai muşcat
sînul drept umplut cu dinamită.

Tinere cu fruntea fără rid,
fulgerul care-a trecut prin tine
pe tăcute te-a lăsat gravid
pe tăcute ţi-a intrat în vine

şi acum te gîdilă puţin
aşteptînd profeticele moaşe.
Joia sînt un rege clandestin
cotropit de nostalgii incaşe.



de Cristian Badilita

vineri, 15 iulie 2011

joc

Esti frumoasa.
ma doare
ca o noapte la mare
ca un sprit la terasa.

Esti frumoasa.
azi vreau
val cu val sa te iau
de maine nu-mi pasa.

Esti frumoasa.
din toate
te-as sorbi pe-apucate
pan' zorii se varsa.

Esti frumoasa.
in gand
ne iubim nopti la rand
cat visarea ma lasa.

Esti frumoasa.
te simt
ca o ploaie,nu mint
ca dorul de casa.

duminică, 3 iulie 2011

realitate

pasul ei mirosea a miere.
in urma ei vantul curgea dens si melancolic
lipit de asfalt.
gandul ei avea consistenta mierii.
curgea spre cer strabatand sutele de nopti pierdute de deasupra
isi tinea cu o mana pantalonii.
uneori pamantul o vrea goala ca in ziua aceea,prima.
cu cealalta mana mangaia copacii
cu o alta isi tinea gandurile laolalta
isi tinea privirea tinta pe ideal cu una dintre maini
cu mana stanga ma tinea pe mine in viata
pasea pe clapele sufletului tinand in mana doua croissante
mi-am lipit urechea de asfalt sa-mi ascult bataile inimii.
mirosea a miere...

luni, 27 iunie 2011

cuvintele s-au intors sa moara in mine
s-au uscat de atata ratacire intocmai ca mustele inchise intre 2 geamuri
fluturii mei frumosi trimisi sa-mi aduca linia orizontului s -au intors prafuiti cu aripile zdrentuite
n-au gasit ochi in care sa se reflecte si inimi in care sa se odihneasca
mi-as fi facut o chitara cu o singura coarda care sa scoata o singura nota. una albastra.inalta si luminoasa.as fi dat concerte pentru o singura ureche
mi-as fi facut din linia orizontului un lant ca sa nu ma mai pierd atat de des sau un streang lung si subtire sa mor si eu cu fruntea sus. sa invat si eu departarea
trebuie sa matur pe aici
cuvintele moarte scot un zgomot ingrozitor cand calci pe ele.e ca si cand calci noaptea pe melci.pe mii si mii de melci.si pe coji de seminte.in mine e ca in tribune dupa un meci.
coji si flegme
daca rostesc 'iubesc' se si vede cum tasneste ca scanteia unui foc.luminos si increzator.si....gata.mort.a devenit al beznei.
maine il voi gasi prin camera schilodit
sunt un criminal

joi, 16 iunie 2011

.

am doi prieteni buni.
un perete si tavanul.
pe amandoi ruleaza filme cu Ea..
cele de pe tavan au 'happy end'.


cele de pe perete au ' happy begining'

marți, 14 iunie 2011

stau in fata monitorului si realizez ca tin pumnii stransi.privesc prin monitor prin zid prin mine prin noapte...un greiere ma innebuneste monoton ..saracu'...o coaja de banana ma priveste rastignita pe masa un inger galben cu aripile smulse aruncat de la etajul 7..imi vine sa o desenez cu creta ca pe morti..daca nu as fi mancat eu banana din ea as fi sunat la 112...si tampitele astea de boxe ca doi ochi negri dreptunghiulari fixandu-ma....o doza de bere goala in dreapta..trista ca un genral caruia i s-au smuls gradele.
nu pot scrie nimic cu pumnii stransi

joi, 9 iunie 2011

gand

nici macar nu exista amintiri,suflet....
nici macar nu iti place sa iti spun asa,suflet.
accepti doar sau acceptai doar,inca nu stiu sa pun verbul la timpul potrivit
o plecare,doua plecari
asa e corect, nu?
o plecare,doua plecari
o tacere,doua tacere??
cand e tacere e doar tacere.nu pot fi mai multe findca tacerea ta e doar una.
ce am invatat din moarte.ce am invatat din 2 ani de moarte.cand te deconecteaza prima data de la aparate,cand ti se smulge cablul ala care te tinea in viata,te lupti,urli,te zbati..Mut.Sufletul iti moare in agonie.tras pe roata.sfartecat de cai care se misca al dracului de incet.Afara nu se vede mainimic,trebuie sa vina cineva sa se uite de aproape in ochii tai sa vada atrocitatea dinlauntru.sa mori doi ani..secunda de secunda..caii aceia infernali tragand incet,incet ,incet..nicicand mort,nici o secunda viu.
si totusi,nimic nu e mai sfasietor decat speranta unei invieri.invierea implica iminenta unei noi morti.Revii cat sa iti sapi noua groapa,sa iti inhami singur caii,sa ascuti briciul ,sa sorbi intr-o privire nebuna frumusetea din jurul tau si sa spui 'puteti sa ma aruncati in infern dar niciodata nu veti putea smulge paradisul din mine'.
fara ea sunt doar o carcasa,o scoica moarta,o alga imputita intre milioane de alge care se cred vii
sunt un cal umplut cu melancolie si franturi de vise fara o Troie de cucerit

miercuri, 1 iunie 2011

TEATRU

.

Astazi am fost la teatru.
E Festivalul international de Teatru.Ar trebui sa spun ca am fost la n piese de teatru reprezentatii lansari expozitii,dar nu..Am invatat din anii trecuti sa nu fug dupa mai multe piese in aceeasi zi pentru ca ma voi arde.Asa ca aleg una pe zi doar..
Imi pare atat de rau ca nu sunt critic de teatru si nici macar veleitati in acest domeniu nu am..Sunt doar un iubitor..Un cautator de experiente..Fara falsa modestie spun ca am vazut toate spectacolele marca 'Radu Stanca-Sibiu'.
Ei bine,dupa ce vezi Faust iti spui ca nu poate fi si altceva dupa..Chiar nu.Cunoscatorii imi vor da dreptate.Ofelia Popii in rolul lui Mefisto.

Dar azi am fost la Felii.Mi-am luat liber si am mers la Felii.Am fumat juma de pachet de tigari pana sa imi iau biletul..nu se stia daca mai sunt bilete..cand l-am primit imi tremurau mainile.
Astazi am fost la teatru.Am fost la 7 piese.Toate jucate de Ofelia.Astazi am fost la un one-women-show inmultit cu 7.
Piesa se numeste Felii.Scrisa si regizata de Lia Bugnar.
Distributia: Ofelia Popii,Ofelia Popii,Ofelia Popii,Ofelia Popii,Ofelia Popii,Ofelia Popii,Ofelia Popii.
Astazi am fost la TEATRU.

sâmbătă, 28 mai 2011

sa nu ..

linistea e ca mierea.nu ma voi naste ,mama! da 'cancel' mama! opreste clepsidra! de ce ai intors-o fara sa ma intrebi? sti ca fiecare fir de nisip e o lama ce scurteaza din mine? sti ca ma voi naste si ma voi izbi cu capul de ziduri de beton? eu nu sunt un pian mama..creierii mei mei se vor scurge pe ziduri. cu tandrete si regulamentar ,e drept..dar totusi voi fi o pictura ridicola.nu ma voi indragosti mama.nu are rost sa ma nasti.nu iti voi da satisfactia sa strigi: traieste! da. voi fi viu dar cam atat.unde sunt mainile care sa cante pe clapele mele? naste-ma dulap mama,nu pian..doua trei molii as putea adaposti si eu..
ma dor obiectele din jur..ma strang.nu exista niste legi care sa le oblige sa se dizolve cand sunt eu prin preajma? voi invata cu timpul sa le dizolv? nu prea ma ajuti,mama..
care e diferenta dintre aici si acum? daca fac un pas in lateral ma va gasi?stie unde sa ma caute? are lanterna aia cu sentimentu' on? nu se mai fabrica lanterne d'alea..
o sa ma nasti bun,mama..tu nu sti ca bunatatea se scurge prin crapaturi? naste-ma mascul alfa! fa-ma dur! naste-ma cu furie. sa musc din ea sau daca nu sa ma autodevorez.
Mama,un singur lucru iti mai cer..sa nu ma nasti lumina intr-un frigider.
Nu ma lasa sa fiu acolo oridecateori se deschide usa..

sâmbătă, 21 mai 2011

A fost un sfarsit al lumii..unul mic..neinsemnat.al lumii mele proaspat cladite si prost construite.un cataclism de intensitatea unei taceri.a unei uitari.
e ciudat.esti dispus sa primesti sfarsitul lumii(stiu ca e o tampenie,dar jucati jocul asta de dragul meu) si nu poti vedea tacerea ei decat ca un sfarsit mai total..

joi, 19 mai 2011

.

azi nu am vazut-o.nu am vazut-o nici azi..nu am vazut-o Doamne..razi Doamne?
ne-ai incurcat cararile, Doamne? e atat de important pentru tine Doamne sa nu o vad? vei avea grija de ea? ii vei darui vise frumoase? i le vei indeplini? Ti se pare ca cer prea mult Doamne? iubesc Doamne,ajuta iubirii mele...

miercuri, 18 mai 2011

.

In alte vremuri,oamenii se culcau si se sculau spunand cate o rugaciune.
Eu adorm si ma trezesc soptind numele tau.Nu stiu daca vraja soptirii mi te arata aievea sau chipul tau in lumina filtrata prin pleoape ma face sa te rostesc..te ating tremurat si cu respiratia intrerupta..sarutul e ca un puf de papadie..o ceata subtire luminoasa..atingerea ta..
numele tau e rugaciunea mea de multumire..multumesc cerurilor ca existi.
iubesc deci exist

marți, 17 mai 2011

.


azi cred in fumul de tigare in care o vad zambitoare si trista
efemera
ca o inflorire redata 'pe rapid'
ca un suras dintr-o poza veche ,stins de mult si totusi fantoma lui captiva in dreptunghiul acela
tacerea toarna in mine kilometri si ani
scrumez trag expir . din nou ea...
salbaticiunea vrea sa muste si sa sarute in acelasi timp
arcasul isi potriveste o floare in arc,intinde coarda sufletului. tinteste.
cu o suflare scurta ca un sarut furat floarea porneste..
in inima ei se implanta o sageata.

pe varful sagetii e desenata o floare.

.

duminică, 15 mai 2011

FRUMOASA CĂLĂTORIE A URSILOR PANDA POVESTITĂ DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O IUBITĂ LA FRANKFURT

.A DOUA NOAPTE.


EL si EA în penumbra. Poate ca tocmai au facut dragoste si acum se odihnesc, asezati pe jos, spate în spate, cu capetele sprijinite unul de altul. Ea manânca boabe de struguri pe care le desprinde unul câte unul dintr-un ciorchine. El tine o tigara neaprinsa în gura si o bricheta în mâna.



EA - Spune a.

EL - a.

EA - Mai tandru… a.

EL - a.

EA - În soapta… a.

EL - a.

EA - Vreau un a dulce… a.

EL - a.

EA - Spune a ca si când ai spune ca ma iubesti.

EL - a.

EA - Spune a ca si când ai spune ca n-ai sa ma uiti niciodata.

EL - a.

EA - Spune a ca si când mi-ai spune ca sunt frumoasa.

EL - a.

EA - Spune a ca si când ai spune ca esti un dobitoc.

EL - a.

EA - Spune a ca si cum ai spune ca ma doresti.

EL - a.

EA - Spune a ca si cum mi-ai spune ramâi.

EL - a.

EA - Spune a ca si cum mi-ai spune dezbraca-te.

EL - a.

EA - Spune a ca si cum m-ai întreba de ce am întârziat.

EL - a.

EA - Spune a ca sa-mi spui bine ai venit.

EL - a.

EA - Spune a ca sa-mi spui la revedere.

EL - a.

EA - Spune a ca sa ma întrebi daca ti-am adus ceva.

EL - a?

EA - Spune a ca sa-mi spui ca esti fericit.

EL - a.

EA - Spune a ca sa-mi spui ca nu mai vrei sa ma vezi niciodata.

EL - a.

EA - Nu, n-ai spus bine...

EL - a!

EA - stii ce, daca nu ma asculti opresc jocul.

EL - a.

EA - Deci, spune a ca si cum ai spune ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata.

EL - a...

EA - Foarte bine. Acum spune a ca si cum mi-ai spune ca ai dormit foarte rau fara mine, ca nu m-ai visat decât pe mine si ca te-ai trezit foarte obosit dimineata si fara nici un chef de viata pentru tot restul vietii.

EL - a...

EA - Hm... Spune a ca sa-mi spui ca ai ceva foarte important de spus.

EL - a.

EA - Spune a ca sa-mi spui sa nu-ti mai cer sa spui a.

EL - a!

EA - Spune a ca sa-mi spui ca e minunat sa vorbesti numai cu un a.

EL - a.

EA - Cere-mi si tu mie sa spun a.

EL - a.

EA - Cere-mi sa spun un a dulce.

EL - a.

EA - Cere-mi sa spun un a dulce, în soapta.

EL - a.

EA - Întreaba-ma daca te iubesc tot atât de mult cât ma iubesti tu.

EL - a...?

EA - Spune-mi ca te fac sa-ti pierzi mintile.

EL - a!

EA - si ca te-ai saturat!

EL - a!

EA - Bine... Oare sa vreau eu o cafea?

EL - a?

EA - Pai sigur ca vreau.

EL se ridica si-i toarna cafea. Cu lingurita de zahar în mâna si cu mâna suspendata în aer.

EL - a?

EA - Un cubulet, merci.

El (întinzându-i pachetul lui de tigari) - a?

EA - Nu, le am pe ale mele.

Scoate un pachet de tigari. Ia una.

EL (îi întinde bricheta) - a?

EA - Mai târziu.

EL - a?

EA - stiu eu... Parc-as prefera totusi sa ramânem si sa ciugulim ceva acasa.

EL - a.

EA - Sigur. Da' avem din ce face un sos?

EL - a.

EA - Atunci iesim în oras.

EL - a!

EA - Atunci ramânem acasa.

EL - a...

EA - Vino-'ncoa'.

EL - a...

EA - Priveste-ma drept în ochi.

EL - a.

EA - Spune a în gând.

EL - ...

EA - Mai dulce.

EL - ...

EA - Mai tare. si mai clar, ca sa-l pot capta.

EL - ...

EA - Acum spune a în gând ca si cum ai spune ca ma iubesti.

EL - ...

EA - Înca o data.

EL - ...

EA - Spune a în gând ca si cum ai spune ca n-ai sa ma uiti niciodata.

EL - ...

EA - Spune a în gând ca si cum ai spune ca sunt frumoasa.

EL -...

EA - si acum am sa te întreb ceva... Ceva foarte important... si tu sa-mi raspunzi în gând. Esti gata?

EL - ...

EA - a?

EL - ...

EA - ...

EL - ...

.
de MATEI VISINIEC

sâmbătă, 14 mai 2011

iubirea e amintirea unui viol

.

personaje:

eu,tu,dumnezeu,jumatati de noapte,jumatati de oras,oase,chipuri, medici, piane,acorduri,rasarituri,apusuri,amintiri,fantani,frumosul,esteticul,un caine orb,o mica euglena albastra care iti traverseaza sangele atunci cand iti aduci aminte de mine,vantul,un poet,o inima,o voce din culise,cortina

decorul:

jumatati de noapte inghesuite in jumatati de oras autobuze goale ce opresc in statii fantoma urca si coboara amintirile unor calatori sau o asezare neolitica intr-o oaza la o suta de kilometri de Cairo unde arheologii ar putea descoperi ingropate ramasitele de iubire de atunci cand ne-am cunoscut

scurta indicatie de regie:

toate personajele sunt pe scena,acoperite de umbra unei palme uriase a unui personaj gigantic,intinsa catre ele.lumina cade pe rand pe fiecare,in timp ce-si spune replica.la final,mana coboara si toti urca pe rand in palma,ca intr-o barca


eu: sunt proprietarul acestor cuvinte acesta este un poem cu forma fixa
sint un satyr al sensurilor violez spatiile dintre sunete
umplandu-le de alte cuvinte
ca intr-un circ al transformarilor
dumnezeu e un caine batrin orb fara dinti care se prelinge pe trotuare
dumnezeu se roaga la mine

vantul: pe oasele mele chipul furios al unui miel pe zidul tau o icoana
pe care o fac sa planga-am venit pe lume cu un suflet plec cu altul

alt eu: cateodata iau o lama si ma tai pe limba
las cuvintele sa curga
o sangerare verde ca fierea o durere ca amintirea unui viol
alteori razuiesc pelicula de celule moarte
si aflu ca sint necistigator.

un eu in devenire: uneori visez ca am murit doctorii imi fac autopsia
gasesc in mine toate biletelele cu te iubesc netrimise toate celelalte cuvinte nerostite
tot ce nu ti-am spus vreodata
inima mea e ca o cutiuta din lemn de trandafir
se desface in doua revarsa melodia aceea pe care am dansat-o neindemanatec
te-am calcat de multe ori pe picior
acum viata ne calca pe cap moartea ne calca pe urme
toti vom ucide cindva un om cand il vom iubi cu adevarat
ne vom infige in el pana in prasele vom locui in trupul lui
asemenea unei muzici intr-un violoncel
o simfonie neterminata in durere major

un poet: totul se afla ascuns in partitura pe care pieptul meu o canta cand respir
ar putea fi o combinatie diabolica de optimi do si fa mi care muta mobila
asa ne cuceresc obsesiile in realitate

un eu posibil: viitorul este o posibila pasare emu care invata sa zboare
amintirile acelei pasari sint stelele pe care le-am plantat intr-o noapte de singuratate
o noapte in care am reinventat culorile am luat rosul si l-am facut albastru
albastrul l-am transformat in galben galbenul a devenit violaceu
doar verdele a ramas verde o planeta acoperita numai cu iarba
pentru dragoste din ea ti-am impletit rochie
curgea pe tine ca o lume care ne imbraca amintirile
pianul mi-a numarat exact cele doua batai ale inimii
a 35-a sistolica a 36-a diastolica intre care m-am indragostit


tu: ne-am regasit intr-o mana cu zece degete
unde sangele mirosea a sfirsitul dorintelor
am sugrumat ratiunea cu toata patima asa cum ne-am taia venele
sa facem schimb de singe sa facem schimb de vieti
doar in ACEST fel devenim frumosi
extraordinar de frumosi

eu: cind ne vad mamele isi inchid copii in case
tatii isi ascut bricele sub ochii lor ingroziti
nu trebuie sa va fie teama totul se afla ascuns sub o clapa
o singura apasare aleatoare si mecanismul se invirte
asa e iubirea:o combinatie diabolica de optimi do si fa mi care muta mobila si
transforma in realitate obsesiile
sint gata sa pun pariu pe tot cerul deasupra mea si pamintul
primitor de sub el ca fix in secunda asta
fiecare isi da seama ca iubeste pe cineva
si tu spectatorule
si tu privitorule
si eu va iubesc dar nu stiu cu sa spun asta
mai bine imi pun castile
ascult sunetul pasilor pe trotuarul acestei vieti
unde sperantele isi ridica fusta si cer preturi exorbitante


o voce din culise: ploua
viata isi ridica piciorul din spate

poetul: caut un medic priceput sa imi gaseasca acea portiune din creier
unde imi pasa de tine
as vrea sa mi-o scoata as fierbe-o pana la calcinare as razui peretii vasului mi-as face cel mai adevarat k din viata mea
sa simt cum ochii imi traverseaza obrajii
pieptul se desira ca un ghem pleoapele sint aripile nevazute ale unui colibri
miinile sapa in pamint
sapa o fantina trupului meu
creierul tipa la mine urla descreierat urla ca mbulanta urla

vocea poetului: momentul acela in care ne-am cunoscut ne
urmareste ca amintirea unui viol

tu: ai palmele prea mici sa me ridici din uitare si eu nu mai stiu zbura
si buzele tale alunecoase ma pierd intre ele ca intr-o multime teleghidata
o lume indiferenta care nu-mi stie numele
vorbesti la telefon si misti cumva din sprincene
imi expira viza in tarile ce se razboiesc pentru mine adinc in alveolele tale
voi fi curind o traire risipita in virful degetelor
un trup parasit de toate atingerile

eu: torn amoniac in cafea si tot dulce imi pare
acesta este iadul
cu lacrimi ce acordeaza ferestre trupul violat de pustiu
inlocuiesc lama in aparatul de ras
cu pleoapa

efectul vietii efectul mortii bucuria tristetea
imi sunt totuna cu efectul de seringa
a trai este o fascinatie pentru tot ceea ce nu este in noi
dar in final ajungem neputinciosi
ca un baston care nu poate alunga un caine orb

o voce din culise: sint o fintina fara apa
doar cei care stiu a bea isi vor potoli setea

un eu imposibil: in lumea asta sint oameni pe cale de disparitie
sint tacuti si poarta camasi lungi si albe de hirtie
uneori se opresc doi cite doi isi scriu unul altuia o poveste
moartea ia forma unei oglinzi
in care omul isi citeste propria poveste.

o voce din sala: daca as bea cerneala as vomita acatiste

ciinele orb: oamenii traiesc si merg mai departe eu sint acel ceva
intotdeauna aici in acest acum pe care il percepeti si il intelegeti ca o lumina vie
dar trebuie sa stiti ca aici lumina omoara lumina se intoarce in mine ca o pedeapsa
imi renega carnea inger ma ingroapa in aici si acum cu aici
si acum ma ingroapa pana nu mai sint nicaieri decit in oamenii care cauta infometati lumina pierduta
greutatea lor atirna in mine sint un pendul care spune acelas lucru la ore fixe
durerea e ca o mortaciune care musca din alta mortaciune

un eu simplu: inima mea e un cazan cu smoala care mi se varsa
in trup

poetul: as vrea sa pot sa te uimesc cu o noua prestidigitatie
sa imi ascund inima de tine si sa ma urasti
atat de tare incat uneori
sa am cinci minute da nepasare


cortina


de LEONARD ANCUTA

sâmbătă, 7 mai 2011

azi mi-am scos sentimentul afara.l-am smuls pur si simplu.l-am privit ca pe o ciudatenie.am privit in jur.ce sa fac eu cu lumea asta?ce caut eu in lumea asta? l-am aruncat asa cum ai arunca un catelus sub rotile unui tir.nu astepti sa vezi impactul..te intorci si pleci,sigur de crima ta.
seara,sentimentul era la loc in inima.mai luminos,mai puternic

vineri, 6 mai 2011

abia cand se prabusi intelesese. in secunda aceea,care trebuia sa fie intuneric,intunericul disparu.i se paru ca se inalta.urma izbitura si lumina.de jur imprejur lumina.in interior,lumina.blitul desavarsit.total si etern desi dura doar o frantura de clipa.cand pleci,nu iti amintesti lucrurile importante din viata,iti amintesti amanunte.isi aminti urechea ei.frumoasa ca o limba nestiuta in care simti ca exista doar cuvinte de iubire.profilul ei dormind.imperfectiunea sfidand perfectiunea. oare asa statuse si dumnezeu,culcat pe-o parte si privind-o,inainte sa spuna "e ok.faceti lumina!'? asa statuse si el,culcat pe-o parte, dorind sa atinga profilul acela desavarsit si temandu-se in acelas timp sa nu i se evapore sub degete.epicentrul linistii. o suvita uda traversa tabloul.peste ochii lui ,peste fata ei..ploua.erau uzi amandoi.era uda salteaua.era ud cortul. suflarea ei era sensul vietii. era de ajuns.si, in murmurul ploii impletit cu galgaitul monoton al raului ,frumusetea ei se inalta umpland cortul de lumina si caldura; ploaia cadea drept,ca si cum ar fi plouat cu cioburi,cu chipul ei,cu viata lui.acolo a inteles.i-a soptit numele..o data de doua ori de trei ori..nu isi amintea daca l-a rostit in nestire..ca pe o mantra..nu sa o trezeasca..doar sa il asocieze cu o minune.sa ramana pe veci rezonand in valea aceea,in muntii aceia,in inima lui..
.


miercuri, 4 mai 2011

.

-iti este teama?
-nu,nu imi este.
-nu iti este ce?
-nu imi este..si atat.
-nu poti pronunta cuvantul? nu il poti rosti pentru ca te-ar cuprinde nu-i asa? cand l-ai sopti te-ar invalui
-uite il spun: teama. esti multumit?
:)-prostule.ai aruncat un bulgare pe munte.sti ce s-a intamplat data trecuta.
-stiu.nu am mai vazut lumina.nu am mai stiut ce-i lumina.intr-un timp credeam ca e doar o alta nuanta a beznei.
-si esti pregatit?
...
-te-am intrebat daca esti pregatit!
...
-a inceput nu-i asa? deja te patrunde ca un fir de ceata..iti patrunde prin artere iti saruta fiecare celula cu sarut de ghata alearga pe sira spinarii si se cuibareste desfranata si gravida in sulflet,in orice colt iti vei ascunde privirea,va fi acolo.teama.
-de data asta va fi altfel..
:)-nebunule! fiecare cuvant al tau sapa tot mai adanc in prapastia dintre voi.spune-i ca o iubesti! te provoc! spune-i!vei vedea cum se rupe pamantul in doua.fricosule! ti-ai jurat ca vei spune tot ce e de spus. ca nu iti pasa..daaaaa era usor cand ea nu mai exista..acum ce incerci sa faci? iti inchipui in continuare ca ea nu exista? apare doar ca un miracol cand iti scrie sau cand te suna? daca acum ar aparea in fata ta in carne si oase ai avea curaj sa pui mana pe ea ca pe o femeie? sau ai cadea in genunchi ca in fata unei zeite?
-as cadea in genunchi ca in fata unei femei.
-vei cadea doar. unde iti este forta?
-in ceea ce simt
-cu ceea ce simti poti muta macar un pai?

joi, 28 aprilie 2011

te-as purta la gat ca pe o amuleta
sa te sarut cand trec strada prin locuri nepermise
la gat mi-as purta fetisul
te-as purta la gat ca pe-o cruciulita
cruce
megacruce
ultra cruce,cum poarta manelistii,
tiganii si in general toti cei care se jura pe neamul lor cand mint..sau nu mint..asa sa-i ajute!
cum te-as purta?
ostentativ. nedemn.netemator.
te-as purta la lant gros
te-as purta sa-mi bati pe inima cand pasesc
sa-ti aud doar izbirea de mine si nu bataile inimii mele
sa te pot saruta cand bat clopotele
de moarte, de ora fixa, de si-un sfert, juma, fara..
sa-mi sari pe buze cand alerg sa prind verde la semafor
sa taci infiorata cand vad cate un accident
te-as purta chiar daca imi lasi urma verde si toti mi-ar spune ;ba e blechi nu e aur..
si nu m-as apleca niciodata
nu m-as apleca,
nici macar sa imi leg sireturile
sa nu te indepartezi de pieptul meu
te-as purta pana mi-ai face o autostrada intre umeri iar venele mele s-ar iubi cu arterele tacut si definitiv
mainile tale subtiri sa se agate de axisul meu ca de o ultima radacina din rapa caderii si sa te port frenetic prin viata ,un dans nebun si total,un zbor haotic in care agatam fire de troleu, respiram aer de metrou,lingem mare,tacem,scrasnim,gemem,zambim
te-as purta asa cum isi poarta un nebun nebunia
asa cum isi tine un cardiac pastila
te-as pastra sub limba,sa te gust ori de cate ori rostesc un cuvant

marți, 19 aprilie 2011

pierdea lupta. a stiut-o de cum a deschis ochii.prin gaurile din oblon vantul scuipa ploaia.o stare de voma de dezintegrare,o teama groznica fara obiect il invadase.undeva inautrul lui,undeva in adancuri care le credea ferecate sub lacate grele,portile fusesera rupte. oare as mai putea..? nu nu mai are rost.dar totusi..nu! incerca sa nu miste sa nu respire sa nu gandeasca.poate bestile sunt adormite poate nu au vazut portile deschise larg..poate sunt prea slabite si domesticite..poate va reusi sa le adune bland cu vorba buna cu o mangaiere si sa le inchida la loc..pana la urma erau cu el de la inceputuri..
ce naiba faci? incerci sa scri?..nu,nu incerc nimic,doar sa ma linistesc..
sti ca nu mai rezolvi nimic. ai strigat de atatea ori cuvantul 'iubire' incat nu te mai crede nimeni...ca si copilul ala care a strigat 'lupul!'si cu urletele si schelalaielile astea crezi ca va veni? oamenii fug de animale d'astea.cand iubesti,cum tot afirmi tu,trebuie sa ai curaj,pe cand tu esti imbibat cu lasitate si autocompatimire iar asta pute.mirosul asta o alunga.crezi in basme?! crezi ca exista o vraja?crezi ca ea singura trebuie sa descopere raspunsul si sa vina sa te salveze?!fraiere! realitatea-i alta! care-i realitatea? a ta,cea care trebuie sa se supuna unor legi scrise sau nescrise dar majoritar acceptate? tristule! iubirea e descoperire.eu nu spun m-am indragostit,pentru ca cea de care m-am indragostit devine, pe clipa ce trece, alta.eu spun :ma indragostesc, pentru ca o fac zilnic.ma indragostesc de greselile ei,de uitarile ei, de frica ei,de singuratatea ei, de putere ,de ambitie, de vointa, de abandon, de tot ce o face umana.cand e lasa devin eu puternic,de ma tem,e forta din spatele meu,daca ma prabusesc ,ma reface mai bun,daca e trista,sunt clovn,daca rade sunt zeu,daca nu cere i ofer,daca doresc imi da inzecit asta e puterea mea.realitatea mea.



.

luni, 18 aprilie 2011

...

.

am tacut.. am tacut un timp..am tacut prea mult timp..egoism..lasitate..fericire..ce asociere ciudata! si totusi..imi pare ca sunt intr-o piesa in care mi se reda rolul principal..cum sa cred eu asa ceva? cum? chiar daca ar fi ,cum as putea eu sa-l joc pan' la capat? am gasit zilele astea intr-o haina,un bilet de autobuz pe care era scris" ce rol frumos imi e dat sa joc iar eu ca prostul am uitat limba inimii ei"...era scrisul meu..nu imi amintesc..ce pot sa-i spun ce nu stie deja? cum pot sa o alint cum nu am alintat-o deja? cum sa pot? imi doresc sa-i sublimez durerile in orgasme si durerile in hohote de ras cum izbucnesc ciresii in floare de prea multa seva..ascult acum 'dunarea albastra' in interpretarea orchestrei lui andre rieu..totul imi pare perfect si avand un sens..pare..e greu cand nu ai decat cuvinte. e greu cand nu mai ai nimic de spus. cand simti ca ai spus totul.cand trebuie sa tragi cortina si sa anunti publicul" ne cerem scuze dar actorul a plecat sa moara putin"..de fapt actorul fusese plecat sa traiasca putin..dar astea sunt sinonime. m-am intors sa joc piesa.frumoasa mea tragedie.frumoasa mea comedie. ce teama nebuna ma strabate! nu! nu am de ce sa ma mai tem...va pleca din nou...si? tot ce trebuie sa faci e sa cauti inauntrul tau ca intr-un cuib si o vei gasi. e departe. nu fi prost! e doar distanta. nu ai plans dupa fluturele care a zabovit o secunda pe o floare destul cat sa ramana in inima ta,nu ai plans dupa un curcubeu,dupa o frunza cazuta..e firesc sa zboare, e firesc sa cada e firesc sa plece floarea nu plange..eu nu sunt floare..nu! dar ti-a daruit..da! mi-a daruit..crezi ca se va intoarce? cred ca ne vom intoarce.alta floare,alt fluture..cu amintirea aceleiasi pajisti,impovarati de alte taceri si de soare..va veti recunoaste? ne vom recunoaste...plecarea unuia e doar asteptarea celuilalt..suntem zambetul aceleiasi glume..sunt atatea 'poate' intre voi. ce vei face cu ele? aripi! inca mai crezi ca e cea mai frumoasa fiinta? o, daca ai vedea-o cu sufletul meu...daca ai vedea-o cu sufletul meu si cu ochii mei..

sâmbătă, 9 aprilie 2011

.



« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »



.Nina Cassian - Candori.



.

joi, 7 aprilie 2011

tot de dor

.

imi e atat de dor de tine incat intarziu zilnic la intalnirea cu mine insumi.
fara dorul asta, viata mea ar fi doar viata mea curgand fara mine.





sâmbătă, 2 aprilie 2011

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorința de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Dor de părinți. 2) Suferință din dragoste; dorință de a revedea persoana iubită. A duce dorul. 3) Gust de mâncare (sau băutură); poftă. Dor de cireșe. 4): În dorul lelii la întâmplare; într-o doară. /<lat. dolus

dor (dóruri), s. n.1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorință, s. f. (năzuință, dor, aspirație); doritor, adj. (care dorește); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit).

DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-și mai potolească ~ul.) 2. v. aspirație.
 

miercuri, 30 martie 2011

.


exista vreo scara a dorului?
una ca richterul, ca celsiusu'...vreuna care sa le uneasca. una care combina tremuratul cu fierberea
exista vreo scara a dorintei?
imi doresc atat de mult sa te ating,de 9 suflete pe  realitate la patrat. 8 fiind maxim. asta in caz ca eu am inventat scara dorintei si a dorului..

duminică, 27 martie 2011

o ora de viata

.

Se spune ca viata nu e suma momentelr in care respiram ci suma momentelor in care ni s-a taiat respiratia.


Astazi heruvimii cei cu sabii de foc,probabil obositi sau prea fascinati dupa 20 de ore de teatru au lasat pentru o ora armele jos.Armele cu care pazeau poarta raiului.Astazi ingerii au coborat printre oameni lasandu-l pe dumnezeu sa se odihneasca asa cum i fu dorinta.Astazi ingerii au fost vizibili cu ochiul liber.
Ingerul meu..Ingerul meu e ingerul zambetului,e ingerul luminii.E ingerul departarilor si al neuitarii.e ingerul iertarii cu lucrul cu fapta si cu gandul.Ingerul meu a luat trup femeiesc.Cel mai frumos trup.Marmora si sange,urlet si izbavire in carnea ei,o dimineata insorita e trupul ei
Privirea ta surade ingere.Privirea ta e drog.Privirea ta e nectar si ambrozie.E apa vie.S-a revarsat privirea ta prin crasma devenita rai luand de-a valma mese si spectatori,vise si sticle,confeti si acorduri de pian,lumi,iubiri si m-a izbit in coltul in care stateam,luminoasa si fecunda privirea ta;si am inghitit din valul ala cat am putut insetat si lacom,ars pe dinauntru; si am inghitit si am sorbit si am inghitit toata bucuria aceea lichida toata frumusetea ta care plutea ca un duh pe deasupra apelor si m-am umplut de lumina.
Zambetul tau ingere..Zambetul tau face oamenii sa urle pa strada de fericire,sa-si ofere cadouri si sa se sarute,sa planteze flori,sa alerge desculti prin iarba umeda dimineata cu bratele deschise si sa se roteasca pana si-ar lua zborul.Zambetul tau e o lume.O cadere in basm.O realitate mai frumoasa decat un vis de copil.
Gata,am inteles.Nu ingerii coboara printre oameni,ci,uneori, ne ridica si ne poarta o vreme cu ei.
Astazi,pentru o ora, pentru o viata,pentru o eternitate am privit prin crapatura portii raiului lumina.Si,pret de o fractiune de secunda,pentru totdeauna, lumina m-a privit.

miercuri, 23 martie 2011

RESPIRA TEATRU

DA.

pentru ca imi este dor de teatru
pentru ca imi este dor de cuvinte
pentru ca imi este dor de Ea.
pentru ca viata e pustie fara visare
pentru ca teatrul e pustiu fara viata
pentru ca visul si viata sunt Teatru

marți, 15 martie 2011

.


exista un vers magic aici..
exista un vers..care da lumina melodiei..
un vers care te face sa inchizi ochii si sa zambesti..
liniste..certitudine..siguranta




exista.


.

vineri, 11 martie 2011

vestitorii primaverii

.

ce frumos! ar trebui sa scriu despre suavii ghiocei despre timidele raze de soare despre pasarelele care ciripesc galagios in copaci, despre mustele care se dezmortesc despre cum isi reia viata ciclul(!).oare viata intra in menopauza iarna?..in fine. despre asta a scris Toparceanu si a scris bine.

cei mai noi vestitori ai primaverii sunt (tobe!)trrrrrrrrrr! : scuteristii!!!

aceste specimene nu sunt nici cal nici magar.adica nici biciclisti nici motociclisti. sunt un specimen aparte.tembel. nimeni nu stie unde hiberneaza si ce face scuteristu' pe timpu' iernii.merge cu autobuzu', pe jos,cu automobilu'?sunt scuteristii protectorii planetei sau niste frustrati care nu-si pot face permis? niste biciclisti lenesi sau viitori Hell angels? fac parte dintr-o organizatie secreta de protectie a mediului
sau pregati de un geniu malefic sa ne futa noua timpanele? sper ca geniul ala sa fie super geniu pentru ca IQ-ul unui scuterist nu depaseste capacitatea cilindrica a 'motorului' sau.

cert e ca la primele raze ale soarelui cu promisiuni de durata, aceste vietati isi scot 'jumatatile' ,le greseaza, le tureaza, le testeaza, le amorseaza, le lanseaza se inmultesc si stapanesc pamantul pana la sfarsitul toamnei.

..deci, primavara vine cu bazaiala de tantar cu coaie de caine de preerie, cu miros de...flori.gjjjjjj!!!! gresit!!!! ..miros de amestec..benzina cu ulei!

marți, 8 martie 2011

.

.







multumesc
ai inteles din nou.



.
.


vointa de viata <0. mananc ma misc merg la lucru, ma imbat..exist. prietenii imi par prea des ,multi si zgomotosi,vorbele imi par de prisos,scrisul inutil, renunt de multe ori la jocurile mele sau pana si la simpla placere de asculta muzica. notez asta cu fortare la gandul alienat ca intr-o zi voi privi retrospectiv si voi rade.sunt curios.am luat o pauza de 5 zile de net.providenta m-a ajutat sa imi pice si am refuzat sa sun sa chem asistenta. e mult 5 zile fara net. ce copilarie!
era odata un baiat...poate ar trebui sa scriu povestea lui..poate ar trebui sa spun ca iubea,cat iubea,cate a iubit,cum iubea..
e totul atat de simplu,atat de complicat,atat de degeaba si atat de de-am-pulea toata ideea asta dar am scris-o eu ...
da din aripi sufletule!
da din aripi!

vineri, 25 februarie 2011

.


iubea.
calaret nebun in electrice preerii
tragea din tigara ca dintr-un ultim sarut
cat de aproape era Eaaa.........
.........cand eraaa..intr-un singur loc era cand era..
e peste tot acum cand nu mai e
cat de frumos iubeste acum
cat de frumos..
ca o haita de lupi iubeste acum
ca o haita de lupi frumosi, indragostiti urla acum
izbeste malul,impinge padurea
sunt una sunt una
sunt una,padurea si marea
si pasul

duminică, 20 februarie 2011

..


as fi vrut sa scriu despre ploaie dar nu pot..

nu despre ploaia asta
nu pot visa pe ploaia asta
imi stau amintirile zgribulite prin colturi de suflet

ma reflect siroind in ferestre
sau cu steagul ala de windows pe frunte
iubito,repara dracului canaliazea aia din rai
sau
daca tu preferi
da o gaura din iad pan la mine
se se duca apa asta ca mi-a ajuns deja la nivelul sufletului si risc iar sa spun ca te iubesc

miercuri, 16 februarie 2011

Inchei fiecare seara cu 'noapte buna sufletule,oriunde te-ai afla'.
fiecare seara..
stiu ca e un cliseu.
stiu ca e parafrazare.
dar,in fiecare seara ,noapte,dimineta soptesc sau repet in gand,oricat de beat sau ...as fi,noapte buna sufletule oriunde te-ai afla
noapte buna sufletule oriunde te-ai
noapte buna sufletule oriunde
noapte buna sufletule
noapte buna

duminică, 13 februarie 2011

"Tu vei fi
scoala frumusetii si a iubirii-
prin tine,bucuriile lumii le voi spori
uite,iti incredintez acesti fluturi,
o mie de fluturi tineri,frumosi-
ia-i si invata-i sa zboare;banuit sa zboare.in calde furtuni de culori.
in furtuni de culori nestiute,subtiri
mereu schimbatoare si pure,
invata-i sa zboare precum freamatul lin al genelor tale
pe obrazul meu ars, de argila.

Un pui de pantera am sa-ti aduc
sa-l inveti
neprihanita,lenesa panda felina
spaimele crude,intunecoase ale padurii
sa-l inveti iscusinta de a ucide cu gratie
indelung alintandu-si prada fosforescent.

Am sa-ti aduc apoi corcodusul,laleaua,
sa-i inveti sa-nfloreasca
iubindu-se prin nevazute fire de pulbere.
si stanca oarba,informa,de marmora
ti-o voi aduce-invat-o tu
taina tulburatoare
a rotunjimilor albe,trandafirii.

Am sa-ti aduc deopotriva
lacul verzui de sub munte
sa-l inveti tacerile rodnice,adanci,
in care argintiu sageteaza
fagaduite revelatii,cantece,ori intrebari,
sa-l inveti sa luceasca,sa cante sub luna
linistit,pur,adanc,ca ochii tai...

Tu vei fi
scoala frumusetii si a iubirii,
prin tine,bucuriile lumii le voi spori
voi minuni si averi ale firii
sa fiti cuminti,sa fiti silitoare!..."

marți, 8 februarie 2011

.


am pasit prin diamante aseara,iubito

am pasit prin stele.
inca sangerez la un genunchi..

umbra mea infasurata in diamante
umbra mea, pasind prin stele sub stalpii cocosati de greutatea noptii

lumina galbena
lumina bolnava
inghetata
lumina invelita in urletul nelipsitului caine
lumina?!
puroind din inlacrimatele becuri
da
curge continuu iubito
iar umbra mea flutura flutura
flutura
ba in fata ba in spate
dupa cum bate amintirea

mantia mea batuta in diamante
ti-o astern tie iubito pe umeri
asa
provizoriu
pana trece si iarna asta
de tot.


.

miercuri, 2 februarie 2011

"Nu cred ca suntem muritori de rand,ci mai degraba niste creaturi aruncate in profunzimi din locuri mai inalte. De aceea invelisurile noastre trupesti ni se par inguste si de aceea ne simtim stingheri in ele".

August Strindberg

duminică, 30 ianuarie 2011

.


Te iubesc direct proportional cu frigul de afara.

Intreaba orice boschetar si iti va spune declaratia mea de dragoste

miercuri, 26 ianuarie 2011

.


nu pot sa mint. azi a fost o zi superba de iarna. am iesit la lopatat zapada de dimineata. am izbit in vita de vie si am fost mantuit. am lovit merii si am zambit...am suflat. am inspirat. am respirat. am rasuflat. chipul tau cerul-albastru-cristal-salbatic-tandru-luminos-spalat-alb-albastra-zapada-nemiscata-perfecta-mintita-daruita-sclava-trufasa..uitand cerul.luminandu-l.cerul albind-o. daruita pamantului.intoarsa.soptindu-i pamantului.
am dat drumul sufletului. am impins zapada de la polul nord la polul sud cu niste trambuline la ecuator. ti-am gasit urmele pasilor ..
le-am dezlipit dureros si indelung ca atunci cand iti dezlipesti limba de pe manerul portii la -20 de grade incercand sa sufli aer cald, ca atunci cand incercam sa-mi dezlipesc privirea de chipul tau intr-o vara acum mii de ani
pulsau tacut urmele tale arzadu-mi mainile

le-am asezat in piepturile a mii de oameni de zapada

luni, 24 ianuarie 2011

.

Umbrei mele ii e dor de umbra ei

Zapezilor mele le e dor de saniile ei

Aortei mele ii lipseste numele ei

In unele nopti, fulgii de zapada nu sunt decat trepte
fulgii sunt dorinte refuzate de la indeplinire
fulgii de zapada nu sunt decat porti;daca prind cate unul in palma si ma uit de aproape la el,o vad pe ea ca prin gaura cheii

In unele nopti fulgii sunt doar fulgi

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

intreb, nu dau cu bulgarele

.


Intrebare pentru toti adeptii teoriei Creationiste(pt. tampiti; e aia in care doamne doamne te-a facut):

daca iau un bulgare de pamant si musc din el , sunt canibal?

vineri, 14 ianuarie 2011

.



Noaptea ma linge pe ceafa,animal ud cu bot umed si rece cu suflare cetoasa
imi linge tandru ceafa si balele-i mi se scurg pe sira spinarii,se preling ca lumina galbena si puturoasa a becurilor pe asfaltul mort

tigarea mea,ultimul soare din lumea asta,ultima sclipire scanceste topindu-se in bezna

ultimul fum pleaca in cautarea altor ultime fumuri,altor singuratice fumuri

tacerea mea tiuie in intuneric
tacerea mea hipnotizeaza bezna
tacerea mea privirea mea ingroasa noaptea,noaptea e umbra mea care ma invaluie,se inchide in jurul meu lenta densa muta leganandu-ma suspinand cu toate fantomele trecutului meu...fluturele va deveni omida

vino si lipeste-ti retina de retina mea
pune-ti mainile la ochi si priveste prin fereastra prafuita,vezi? nu vezi nimic?! stai sa mai imi aprind o tigara..daca vezi ceva licarind intr-un colt..vezi? inseamna ca mai sunt

joi, 13 ianuarie 2011

ce se intampla cand,sigur,in mijlocul cetii, strigi TE IUBESC?

CEATA ITI INTRA IN GURA..TE ABSOARBE..INAINTE SA CAZI, INAINTE SA I TE PREDAI MAI AUZI RASPUNSUL..iubesc! te, il, nu ....importanta 00000

nu stiu daca asta va deveni un jurnal sau daca a fost pana acum ceva asemanator..nu stiu daca cel care va mai scrie aici voi fi eu..ma pierd..bine fac..nu imi mai pasa. nu mai pot citi, nu mai pot vorbi..sa visez? la ce bun? nimic din ce gansecs sau ce spun nu are rost..irosirre..de fapt, nu mai cred..nu mai cred in alb in negru in orice culoare in bine in frumos,in nimic,in rau...gandul fara actiune e doar flegma inghitita aiurea..te va face sa vomiti la un moment dat

ma bucur ca nu mi-am dori multe pt anul asta..as fi suferit din nou..cele ce mi-am dorit si despre care imi dau seama ca putrezesc deja pt mine, imi doresc sa li se intample altora.. care merita..
nu ma desconsider si nu ma autocompatimesc pentru ca nu ma mai intereseaza..pur si simplu nu mai imi pasa

am obosit sa ma prefac, sa rad sa sper sa comunic sa orice alt cacat de genu asta..vreau sa ma scufund linistit in nepasare ca o insecta in miere sa nu mai raspund sa nu mai spun sa ma dizolv, sa luati borcanul si sa-l aruncati sau sa-l ascundeti in camara sau..pula mea..

cred ca exista un cuvant in dex..splen sau spleen care exprima starea asta..

cred ca arata ca un mesaj de disperat cacatu asta.gresit! nu sunt! doar ca nu mai astept nimic
exista si o parte buna..nu mai urasc nimic..egal