joi, 28 aprilie 2011

te-as purta la gat ca pe o amuleta
sa te sarut cand trec strada prin locuri nepermise
la gat mi-as purta fetisul
te-as purta la gat ca pe-o cruciulita
cruce
megacruce
ultra cruce,cum poarta manelistii,
tiganii si in general toti cei care se jura pe neamul lor cand mint..sau nu mint..asa sa-i ajute!
cum te-as purta?
ostentativ. nedemn.netemator.
te-as purta la lant gros
te-as purta sa-mi bati pe inima cand pasesc
sa-ti aud doar izbirea de mine si nu bataile inimii mele
sa te pot saruta cand bat clopotele
de moarte, de ora fixa, de si-un sfert, juma, fara..
sa-mi sari pe buze cand alerg sa prind verde la semafor
sa taci infiorata cand vad cate un accident
te-as purta chiar daca imi lasi urma verde si toti mi-ar spune ;ba e blechi nu e aur..
si nu m-as apleca niciodata
nu m-as apleca,
nici macar sa imi leg sireturile
sa nu te indepartezi de pieptul meu
te-as purta pana mi-ai face o autostrada intre umeri iar venele mele s-ar iubi cu arterele tacut si definitiv
mainile tale subtiri sa se agate de axisul meu ca de o ultima radacina din rapa caderii si sa te port frenetic prin viata ,un dans nebun si total,un zbor haotic in care agatam fire de troleu, respiram aer de metrou,lingem mare,tacem,scrasnim,gemem,zambim
te-as purta asa cum isi poarta un nebun nebunia
asa cum isi tine un cardiac pastila
te-as pastra sub limba,sa te gust ori de cate ori rostesc un cuvant

marți, 19 aprilie 2011

pierdea lupta. a stiut-o de cum a deschis ochii.prin gaurile din oblon vantul scuipa ploaia.o stare de voma de dezintegrare,o teama groznica fara obiect il invadase.undeva inautrul lui,undeva in adancuri care le credea ferecate sub lacate grele,portile fusesera rupte. oare as mai putea..? nu nu mai are rost.dar totusi..nu! incerca sa nu miste sa nu respire sa nu gandeasca.poate bestile sunt adormite poate nu au vazut portile deschise larg..poate sunt prea slabite si domesticite..poate va reusi sa le adune bland cu vorba buna cu o mangaiere si sa le inchida la loc..pana la urma erau cu el de la inceputuri..
ce naiba faci? incerci sa scri?..nu,nu incerc nimic,doar sa ma linistesc..
sti ca nu mai rezolvi nimic. ai strigat de atatea ori cuvantul 'iubire' incat nu te mai crede nimeni...ca si copilul ala care a strigat 'lupul!'si cu urletele si schelalaielile astea crezi ca va veni? oamenii fug de animale d'astea.cand iubesti,cum tot afirmi tu,trebuie sa ai curaj,pe cand tu esti imbibat cu lasitate si autocompatimire iar asta pute.mirosul asta o alunga.crezi in basme?! crezi ca exista o vraja?crezi ca ea singura trebuie sa descopere raspunsul si sa vina sa te salveze?!fraiere! realitatea-i alta! care-i realitatea? a ta,cea care trebuie sa se supuna unor legi scrise sau nescrise dar majoritar acceptate? tristule! iubirea e descoperire.eu nu spun m-am indragostit,pentru ca cea de care m-am indragostit devine, pe clipa ce trece, alta.eu spun :ma indragostesc, pentru ca o fac zilnic.ma indragostesc de greselile ei,de uitarile ei, de frica ei,de singuratatea ei, de putere ,de ambitie, de vointa, de abandon, de tot ce o face umana.cand e lasa devin eu puternic,de ma tem,e forta din spatele meu,daca ma prabusesc ,ma reface mai bun,daca e trista,sunt clovn,daca rade sunt zeu,daca nu cere i ofer,daca doresc imi da inzecit asta e puterea mea.realitatea mea.



.

luni, 18 aprilie 2011

...

.

am tacut.. am tacut un timp..am tacut prea mult timp..egoism..lasitate..fericire..ce asociere ciudata! si totusi..imi pare ca sunt intr-o piesa in care mi se reda rolul principal..cum sa cred eu asa ceva? cum? chiar daca ar fi ,cum as putea eu sa-l joc pan' la capat? am gasit zilele astea intr-o haina,un bilet de autobuz pe care era scris" ce rol frumos imi e dat sa joc iar eu ca prostul am uitat limba inimii ei"...era scrisul meu..nu imi amintesc..ce pot sa-i spun ce nu stie deja? cum pot sa o alint cum nu am alintat-o deja? cum sa pot? imi doresc sa-i sublimez durerile in orgasme si durerile in hohote de ras cum izbucnesc ciresii in floare de prea multa seva..ascult acum 'dunarea albastra' in interpretarea orchestrei lui andre rieu..totul imi pare perfect si avand un sens..pare..e greu cand nu ai decat cuvinte. e greu cand nu mai ai nimic de spus. cand simti ca ai spus totul.cand trebuie sa tragi cortina si sa anunti publicul" ne cerem scuze dar actorul a plecat sa moara putin"..de fapt actorul fusese plecat sa traiasca putin..dar astea sunt sinonime. m-am intors sa joc piesa.frumoasa mea tragedie.frumoasa mea comedie. ce teama nebuna ma strabate! nu! nu am de ce sa ma mai tem...va pleca din nou...si? tot ce trebuie sa faci e sa cauti inauntrul tau ca intr-un cuib si o vei gasi. e departe. nu fi prost! e doar distanta. nu ai plans dupa fluturele care a zabovit o secunda pe o floare destul cat sa ramana in inima ta,nu ai plans dupa un curcubeu,dupa o frunza cazuta..e firesc sa zboare, e firesc sa cada e firesc sa plece floarea nu plange..eu nu sunt floare..nu! dar ti-a daruit..da! mi-a daruit..crezi ca se va intoarce? cred ca ne vom intoarce.alta floare,alt fluture..cu amintirea aceleiasi pajisti,impovarati de alte taceri si de soare..va veti recunoaste? ne vom recunoaste...plecarea unuia e doar asteptarea celuilalt..suntem zambetul aceleiasi glume..sunt atatea 'poate' intre voi. ce vei face cu ele? aripi! inca mai crezi ca e cea mai frumoasa fiinta? o, daca ai vedea-o cu sufletul meu...daca ai vedea-o cu sufletul meu si cu ochii mei..

sâmbătă, 9 aprilie 2011

.



« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »



.Nina Cassian - Candori.



.

joi, 7 aprilie 2011

tot de dor

.

imi e atat de dor de tine incat intarziu zilnic la intalnirea cu mine insumi.
fara dorul asta, viata mea ar fi doar viata mea curgand fara mine.





sâmbătă, 2 aprilie 2011

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorința de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Dor de părinți. 2) Suferință din dragoste; dorință de a revedea persoana iubită. A duce dorul. 3) Gust de mâncare (sau băutură); poftă. Dor de cireșe. 4): În dorul lelii la întâmplare; într-o doară. /<lat. dolus

dor (dóruri), s. n.1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorință, s. f. (năzuință, dor, aspirație); doritor, adj. (care dorește); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit).

DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-și mai potolească ~ul.) 2. v. aspirație.