Nu sunt pasionat cititor alHertei Muller dar ii recunosc valoarea.O admir pentru ca a denuntat comunismul ,pentru ca l-a infruntat, pentru ca a pierdut,pentru ca nu s-a pierdut pe ea,pentru ca nu ne lasa sa uitam absurditatea si utopia comunismului.Nu voi incerca sa stabilesc in ce procente simte romaneste sau nemteste. Fapt e ca: o scriitoare de origine germana nascuta si crescuta in Romania scrie despre comunismul din Romania in germana si romana.Pentru treaba asta ia premiul Nobel.Respect.Ca il ia,cum spun gurile rele, mai degraba pe criterii politice decat literare ,asta e alta treaba.
DespreLiiceanu parerea mea e ca daca nu-si facea editura nu-l publica nimeni.Asa nu-l citeste nimeni.Dar poate sunt eu ingust si batut in cap de o consider o filosofie de copy-paste.
Ideea postarii asteia e ca inainte de Nobel, Humanitasu o dadea pe Herta Muller cu 5 lei la reducere si nu-i dadea nici o sansa la premiu.Dupa, au reusit sa primeasca drepturile de autor si s-o pupe in cur.Numa ca femeia nu-i proasta.Stie stratagemele si smecheriile astea. VeziAICI
Ce taceri dorm in tine..
Oare,
daca mi-as trece mana prin parul tau
nu as gasi basme?
nu mi-ar fi mana martorul mut al copilariei tale?
Oare,
nu-i trupul tau o poveste pe care o scriu neincetat?
pe cer
pe ziduri
pe inima
Nu sunt ochii tai frunze
si muguri?
ce iad dulce
ce desfatare!
ce furtuna zambetul tau!
cat de pagan..
cat de mantuitor
iar tu taceai;
si in mine explodau masini furnici conversuri lacrimi autobuze pasari fulgere acvarii cai gutui christos cabane conserve sosele pomi umbre caini.. ploaie. ploaie ploaie
si fu si duminica.si am lucrat.toata ziua.in fine,nu toata ziua pentru ca vorba aia 'cine ajunge la munca mai tarziu recupereaza prin a pleca mai devreme'..lucrez in Mall.cred ca ar trebui sa mi se dea spor de stres sau toxicitate..alergie la prostie.in mall vin 2 categorii de oameni.cei care vin pentru prima data si cei care iti doresti sa nu mai vina niciodata.
Prima categorie clasa ordin subspecie sau ce dracu or fi, sunt aia pe care-i auzi vorbind la telefon:da tu is la mol,i mare trazni-m-ar te chierzi pe-aci,nu stiu da is multe,nu tu da nu stiu unde-i asta ca o plecat cata buda de vro juma de ora.sau in fata la leonardo:domnu unde-i magazinu ala mare cu papuci?pai nu asta? nu ca o zis ca acolo are numa papuci da asta are si curele.. sau:domnu' unde-i iesirea ca aia de la cazino o zis ca-i pe-aici? pai pe unde ati intrat? pai nu mai stiu..I PATRAT MALL-UL!! dreptunghiular rombic pula mea are 4 laturi!!cum dracu sa te pierzi? si are pancarde si indicatoare si alte cacaturi si trebuie doar sa citesti!!
A doua increngatura e de importanta absoluta mall-ului.indispensabila ca chilotii. merge pe principiul 'mall-ul c'est moi' 'nihil sine mall' 'in mall we trust'.aceste vertebrate cu creier mucilaginos se indentifica usor cu ajutorul Atlasului de mitocanie urbana. Ce e fascinant la aceste specimene e ca reusesc sa stea prin mall mai mult decat mine.adica intre 6 si 12 ore zilnic.si astia nu stau si cugeta,astia numa stau.de fapt,mai rau, au o miscare browniana.cade-v-ar tavanu in cap! nu mai descriu modul de manifestare al lor pentru ca mi-ar sari butoanele de la tastatura si mi-as arunca si monitoru pe geam.
Deci,mall-ul e o gradina zoologica da' pe invers. ingrijitorii stau inchisi in custi de sticla iar animalutele se plimba pe la ei.
Pam, pam!
Prin melodie si mai ales prin videoclip,naratorul doreste sa evidentieze starea sa interioara care este in concordanta cu restul mall-ului
pfff..o sa ziceti ceva de genu': cum pula mea sau cum pizda ma-sii poate dobitocu asta sa si iubeasca? adevaru-i ca-s o muie de om. de ce? pai, argumente o sa gasiti.. imi place Stephen Linch. Imi place sa imi bat joc de oameni iar cea mai usoara tinta sunt handicapatii. si copiii. na, ca mi-am dat foc la valiza amu! Faza proasta e ca si voi veti rade la anumite faze..urmariti mai multe de la asta. daca nu,voi reveni....ma refer la cei care inteleg engleza nu la manelisti. Manelistilor le e dedicata melodia urmatoare.Le doresc sa fie pe primu' loc!
De fapt lor le place 'fara numar'
Am implinit o luna de existenta.Azi.Cam acum..O luna in care nu am mai fost intrebat cum sunt ce mai fac exist mai simt mai pot cat de ce nu tac sunt bine ..O luna de cand eu trebuie sa am raspunsurile la propriile-mi intrebari.. urasc 'trebuie'..de cand imi caut intrebarile la ceea ce stiu ca sunt..ca la 'sti si castigi'..sau pierzi si te-ntrebi...Avantaj/dezavantaj de a tine un blog..sau jurnal ..sau ce va fi chestia asta
Lumea mea se imparte in doua: sunt zile in care imi e dor de Ea. Sunt zile in care trecand prin fata unei vitrine o vad pasind langa mine,zile in care o palma o am uscata iar cealalta imi transpira fiindca o tin de mana,zile in care imi rasare din paginile cartilor surazand,imi place imi spune,zile in care se reflecta in geamurile masinilor,o fractiune de secunda, zile in care claxoanele vuietul franele vantul ascund rasul ei, picamarele fluieraturile sirenele ploaia vartejurile de praf imi spun daca nu continui ramai fara suflet daca nu ajungi esti 0 daca dai inapoi mori ,sunt zile in care e pur si simplu frumoasa,nemiscata,sunt zile in care cerurile mele sunt pline,sunt zile in care amintirile se tarasc la mine mai vorbeste-ne despre ea imi cer,sunt zile in care e albastra ca fumul de tigara,sunt zile in care autobuzul devine masina timpului,zile in care frunzele cad si zile in care frunzele se intorc cuminti pe ramuri,zile in care soarele urla e vara si nu va fi niciodata toamna,si mai sunt zile care se impart in ore si in flori si in suflete
Am terminat de citit acum cateva zile ultima carte a lui Andrei Plesu 'Note stari zile' si mi-a ramas in cap o chestie care imi zbarnaie pe acolo si despre care trebuie sa spun. La un moment dat Plesu se afla in vizita in Japonia la un templu buddhist iar acolo in convorbirea cu stareta(?)-habar nu aveam ca exista femei in templele buddhiste,daramite stareta- ea il intreaba:'care e semnul distinctiv al iubirii crestine?'.Raspunsul lui e unul firesc,sintetizator:' e o iubire care se implineste cu adevarat ca iubire a dusmanului.' Ea,surade monahal: "pentru noi o asemenea iubire e imposibila; din perspectiva buddhista conceptul dusmanului e lipsit de sens".
ma tot cacam pe mine ca ce sa postez in seara asta..voiam sa-mi trag pula in frustratii care defuleaza cand o iau pe alcool. aiurea.nu merita.inca..voiam sa pun scrieri d'ale mele mai vechi.sa urlu de cat de dor imi e de ea..nu are rost.imi e prea dor.sa postez citate faine si sa comentez sa nu comentez sa nu-mi pese..cine intelege bine,cine nu,nu..poze visuri ganduri..in aceeasi galeata toate. si nu aveam tigari,si caut fara speranta prin posibilele locuri de prin casa, si gasesc doua ascunse..slavit fie allah!..si mai gasesc pe blogu' lu ciuclaru si clipu' asta cu tigani..iar acum stau si imi trag tutunu adanc in piept si ranjesc satisfacut de teapa care si-o iau frantujii crezand ca scapa de tigani..:DD
Se pare ca asta e o inscriptie reala de pe langa aeroportul Otopeni. Nu stiu ce vechime are sau daca mai exista sau daca acum are adaugiri.Ar trebui puse dedesubt si traducerile in vro 3 -4 limbi de circulatie internationala.Aaa!! si o atentionare: dupa ce fixati ceasul, ascundeti-l!
Sambata in club.In Oldies.Frumos, retro si toate alea.Pe fondul consumului de bauturi alcoolice,cum ar scrie intr-un raport al politiei, am pierdut pentru cateva clipe(?) controlul capului si,dupa ce zburd eu pe acolo pe habar nu mai am ce melodie, ma gasesc fata in fata cu o tipa.Eu ma uit la ea,ea la mine pret de cateva secunde bune,avea privirea calda si zambetul trist-suna ca un cliseu- eu,'ca dracu-n putere'. In momentul ala nu am stiut daca trebuie sa o sarut sau sa-i fut un cap in gura(Freud, frateee talk to mee!).Sa se inteleaga treaba.Nu ca oscilam intre si nu stiam care sa o aleg,ci pur si simplu nu mai stiam care varianta e cea buna si care e rea.Probabil ca ambele mi-ar fi adus la fel de multe 'bucurii'.Norocul meu,sau al ei, e ca a aparut un prieten cu un pahar de votka si mi-am regasit calea.Absolut.
Alta treaba care nu-mi da pace.De ce mama dracului,cand incepe o melodie de-a lui M.J. toti incearca sa danseze ca el?Ma scoate din putinele minti ce le mai posed!.Omul ala nu a spus "asa se danseaza pe melodiile mele,nu dansati altfel ca-i bai" el a spus "asa dansez EU pe melodiile mele". Sunt curios, asa ca exercitiu de imaginatie,daca n-ar fi vazut nimeni,niciodata pe M.J. dansand,oare cum am fi dansat muzica lui?
Se intoarce ceata,trista mireasa,
schelalaind
soptind.
uneori,
ingeri isi cern bruma pe casa
si pe betivii scandalagii din zori.
zambim ascunsi in turnuri de fum
beti navigand spre certe naufragii
cersind astazi aripi,pe-acelas vechi drum
borand cu sfintenie in taximetre si-ocazii
Dreptul de a vota nu este totuna cu şansa de a schimba. Ţarcul comunist e bine făcut. Numai că românul - acum nu pot eu să-l acuz, să fac pe deşteptul naţional -, săracul, tot speră că mecanismul ar fi autentic. Nu! Mecanismul e în buclă. Ce să alegi, cum să alegi?! Eu am zis că e lupta interspecifică. Adică atunci când moare opozantul, cum a fost Coposu, rămâne aceeaşi specie. Şi se sfâşie între ei. Adică pe Lucreţiu Pătrăşcanu nu l-a împuşcat Maniu, a murit la Sighet. Pe Ceauşescu nu l-a împuşcat Gheorghe Brătianu. Se distrug între ei. Asta e ceea ce vedem noi! Intrăm în mecanismul ăsta crezând că este autentic. Politicienii, săracii, suferă de impotenţă. Nici ei nu-şi mai dau seama că mecanismul nu e legitim…
Soluţia este România paralelă! O Românie apolitică, o Românie în care, de acum încolo, nu mai este vinovată clasa politică. Ea şi-a făcut simfonia, gata! Noi suntem vinovaţi, noi sutem responsabili. Deci nu mai trebuie căutată o soluţie politică!
Comunismul nu dispare prin electorat, prin studii asupra totalitarismului, prin conferinţe, ci prin atitudini. Alţi oameni! Eu nu-mi aleg preşedintele, îmi aleg poporul. Nu avem însă popor, asta e foarte clar. Eu merg prin ţară să văd insulele astea care au mai rămas, insulele de conştiinţă, de certitudine.
Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.
Există un sindrom ilustrat foarte bine de un proverb românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Am fost pionier, am fost UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune în acea rugăminte, era o tensiune de care ştiam. Acum nu mai este. Acum nu mai ştii. Şi dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.
Dilemele sunt utile într-un spaţiu în care pot să creeze o fertilizare a minţii, dar nu într-un spaţiu în care pot să producă o distrugere, o degenerare. Eminescu spune că Biserica Ortodoxă e maica poporului român. De ce te legi de mama? Sunt lucruri care se dezbat şi lucruri care nu se dezbat. Ortodoxia este pentru poporul român ca şi limba română - nici facultativă, nici obligatorie. Pur şi simplu este!
Urasc cersetorii in aceeasi masura in care urasc munca.Nu ma enerveaza cersitul in sine pentru ca eu,cu felul meu hedonist si boem de a fi, dracu' stie cum ,unde si ce ajung.Faza-i ca ceva antrenament am si eu de pe la mare,de pe la niste festivaluri,de pe la oaresce cabane pe unde stateam cate 2-3 zile cu 2 lei in buzunar,o tona de alcool si cativa metri cubi de visare.
Revin.Cersetoria,cred ca precede munca.De fapt,cred ca precede si prostitutia.Cred ca in vremea cand hominizii aia stateau prin pesteri si vanau,cate o femela cerea..si i se dadea.Cerea si i se dadea.Moca.Asta pana cand unu' dintre stramosii aia cretinoizi a zis" da mai du-te tu si sa-mi sugi pula,ca nu-ti mai dau nimic!" la care ea raspunde: "sug,da' mai pui ceva la portia de mancare". Deci cersitul precede prostitutia...De fapt,a creat-o..Buuuuun..
Acum, ca sa il parafrazez pe Marquez care spunea" nu te iubesc pentru cum esti ci pentru cum ma faci sa fiu cand sunt langa tine", eu spun: urasc cersetorii pentru felul in care Eu ma simt cand sunt ei langa mine.Ma simt vinovat! Ma simt vinovat ca nu le dau.Nu le dau cand chiar n-am..Spre norocul meu ,chiar nu am de obicei.Atunci dorm cu constiinta curata.Ba,n-am avut. Dar cand am,fute-m-as in gura,dau!Azi m-am usurat de 3 lei.Scurt.Am salvat o familie de la o moarte iminenta,da-le-as glontu'! Si doar am vazut Filantropica! ,dar au uitaturile alea smerite de martori a lu' iehova si povestile alea triste de imi vine sa le iau gatu' da' si sa mor pentru ei.Te fac sa te simti ca daca nu dai niste bani o sa moara din cauza ta o familie si o sa cada un lant trofic si tot pamantul asta se va duce dracului impreuna cu tine.
De poţi să faci pe prostul, când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi cu-n cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi.
De nu rabzi nicio clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare, când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt sau înţelept.
De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul
Şi-i vinzi fără sfială pe amândoi la fel,
De poţi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu’ poţi altele scorni.
De poţi să faci întruna dintr-un câştig o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
De poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă ‘nainte, doar tu strigi înapoi!
Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Pe duşmani şi pe prieteni, tratându-i cu dispreţ,
În faţă-i linguşeşti şi-n dos ‘i-nşeli amarnic,
Şi dacă poţi să faci oriunde, oricând un rău
Şi-n umbra lui te-nlinişti, ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni – întâiul, dar niciodată OM!
esti praf, Doamne! de ce nu mi-o mai daruiesti zambind? de ce nu-i mai sufli 'tine-l de mana' 'lipeste-te la pieptul lui'..? Al meu. sa ma iubeasca pe Mine.Ma.M.! de ce stau ca o salbaticiune pandind online-urile ei? habar n-ai de Net, Doamne! sti Tu ce inseamna fosnetul ala care anunta ca ea e in zona virtualitatii mele? Doamne,fa cumva sa ma intrebe ce mai fac..Nu.Nu fa! Ar trebui sa o mint.Ar trebui sa spun ca sunt bine.Altfel si-ar face griji.Nu am mintit-o niciodata. Nu am mai fost bine de cand a plecat.Dar asta ramane intre noi..E mai bine sa plece..Offline. Sti,Doamne,ca exista locuri pe Net in care e primavara tot timpul? Sti ca zambetul ei lasa parfum? Sti ca pe facebook ea nu e trista niciodata? Sti ca pe Mess ne invata sa zambim? E bine,Doamne.E frumoasa lumea. Inima mea bate online-offline.
cristina csipkes: vad ca-ti ocupa ceva timp blogul
cristina csipkes: ehheeheh
sory2559:
sory2559: vreau sa fac recomandari de filme
cristina csipkes: foarte frumos
cristina csipkes: dar am o intrebare
cristina csipkes: ce vrei sa transmiti pe blog?adica care e menirea lui?
sory2559: nu transmit..
sory2559: sunt starile mele online
cristina csipkes: aha
sory2559: e pentru mine
sory2559: si pentru cei care uneori simt ca mine
sory2559: nu are scop
sory2559: are doar cauza
cristina csipkes: aha
cristina csipkes: inteleg
cristina csipkes: te intreb pt ca am vazut ca nu prea scrii
cristina csipkes: mai mult recomanzi
cristina csipkes: cum ai zis
sory2559: scriu doar la cateva zile..
cristina csipkes: si cred ca ai multe de zis
cristina csipkes: nu critic doar constat
cristina csipkes:
cristina csipkes: ai o lume intreaga in capusor si nici pe blog n-o lasi sa iasa
cristina csipkes: arata-mi mie cititorul de blog lumea ta.Vreau s-o cunosc de asta intru pe blogul tau sa te cunosc pe tine sau gandul tau
sory2559: nu strivi corola de minuni...nu pot sa ma livrez cu totul deodata..
cristina csipkes: hehehehehe
cristina csipkes: ok atunci astept sa te descopar
sory2559: nu te astepta sa fiu coerent sau perseverent in idei..
sory2559: cu totii simtim paradoxal
sory2559: alterneaza iubirea cu ura dezgustul cu fascinatia...etc..
cristina csipkes: pai arata-mi
cristina csipkes: pe blog
sory2559: ce am simtit din 25 august e acolo...
sory2559: restul e ...asteptare
cristina csipkes: nu in cuvinte
cristina csipkes: e acolo subtil,timid parca
cristina csipkes: dar oricum e un inceput'
cristina csipkes: admirabil eu nici n-as avea ce zice asa ca...
sory2559: e greu sa descri multe sentimente cand sti ca esti citit..
sory2559: incerc sa fiu cat mai sincer
sory2559: nu vreau sa scriu doar ca sa fie in fiecare zi ceva de la mine acolo
cristina csipkes: fara frica
cristina csipkes: ai ceva de zis in fiecare zi fara sa ma plictisesti
cristina csipkes: nu vb de mine personal
cristina csipkes: vb de mine cititorul de blog
cristina csipkes: toti care te cunoastem stim asta
sory2559: sti ce?
cristina csipkes: ca ai ceva de zis de postat de transmis
cristina csipkes: cu astea fiind spuse nu te gandi ca te citim asta e treaba noastra treaba ta e doar sa scrii
sory2559: voi posta discutia asta
cristina csipkes: ok
cristina csipkes: snt convinsa ca multi o sa ma aprobe
sory2559: daca tot vorbim de sinceritate..
cristina csipkes: si de fapt sti ca am dreptate si te-as indemna dc nu as fi convinsa ca ai ceva de zis
Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător".
O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător".
Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.
Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.
Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.
Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.
Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''
Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.
Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.
Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.
Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.
Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.
,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore
Un an in care am invatat ca disperarea are densitate.
Un an in care am aflat ca te poate ingenunchia fizic.
Un an in care am aflat ca te poate inalta sufleteste.
Un an in care sfarsitul sufletului se produce in fiecare zi...si noapte.
Un an in care am descoperit ca pot iubi neconditionat,ca pot iubi altruist, ca exista rabdare, si, mai mult, ca am Speranta.
Speranta e sinucidere lenta dar abandonul ei e moarte subita.
Nu voi intra in amanunte despre ce inseamna Ea pentru mine pentru ca ma voi feri de patetism si dramatizare.
Il voi lasa pe Jose Luis Peixoto in cartea lui 'Nici o privire' sa spuna cum arata sfarsitul lumii intr-un suflet.
"Lumea s-a sfarsit.Si n-a mai ramas nimic.Nici certitudine.Nici umbrele.Nici cenusa.Nici gesturile.Nici cuvintele.Nici iubirea.Nici focul.Nici cerul.Nici drumurile.Nici trecutul.Nici ideile.Nici fumul.Lumea s-a sfarsit.Si n-a mai ramas nimic.Nici un zambet.Nici un gand.Nici o speranta.Nici o consolare.Nici o privire."
"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer
conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer
conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si
de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos
Cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si
sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput
sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din
Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu.
Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui
Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat,
caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un
4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care
ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua:
blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia
dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu
blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din
Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare,
bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind
Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am
consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si
Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am
stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare
succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,
Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au
aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti
Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat
si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic.
Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia
oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si
sa fii condus de toti tampitii? "
am fost la un botez..imi fuge peretele din fata ca stalpii de langa sosea la o 100 la ora..tot ce imi doresc tot ce imi doresc tot e sa fie ea acum langa mine si sa imi spuna ca va fi bine..sa stea cu o mana intinsa peste mine si sa imi spuna ca sunt un prost si ca totul va fi bine..sa imi respire usor pe gat iar eu sa visez cum ar fi daca ar fi..
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
zâmbetul meu cretin&îndrăgostit de 15 ani (ce vrei nu am decât 30) ţi se confesează
pe tine nu te-am futut niciodată şi pe tine te iubesc cel mai mult
şi dacă ne-am fute tot la fel de mult te-aş iubi
şi dacă mi-ai fute toate aşteptările mi-ar părea puţin rău şi te-aş iubi mai departe
când ştiu că te fuţi cu altcineva nu am orgasm dar bucuria mea se lipeşte de tine
când ştiu că ochii îţi rîd şi poţi să fii fericită
asta mă face să cred că
viaţa merită să fie trăită măcar ca să-mi arăţi tot ce poţi
până când o să respir printr-un aparat care hârâie încet
n-o să mai ştiu dacă ne-am futut sau nu & o să zâmbesc tot la tine
