Am terminat de citit acum cateva zile ultima carte a lui Andrei Plesu 'Note stari zile' si mi-a ramas in cap o chestie care imi zbarnaie pe acolo si despre care trebuie sa spun. La un moment dat Plesu se afla in vizita in Japonia la un templu buddhist iar acolo in convorbirea cu stareta(?)-habar nu aveam ca exista femei in templele buddhiste,daramite stareta- ea il intreaba:'care e semnul distinctiv al iubirii crestine?'.Raspunsul lui e unul firesc,sintetizator:' e o iubire care se implineste cu adevarat ca iubire a dusmanului.' Ea,surade monahal: "pentru noi o asemenea iubire e imposibila; din perspectiva buddhista conceptul dusmanului e lipsit de sens".
Auzi, dar crezi că e adevărată povestioara?
RăspundețiȘtergerePrea sună a parabolă zen.
Personal cred ca e adevarata.Ar trebui sa rasfoiesti cartea.Nu sunt un mare fan de-a lui Plesu dar in cartea asta exista niste chestii destul de personale si nu e genu care sa o arda aiurea
RăspundețiȘtergerePăi am răsfoit-o. Multe sunt apărute și în Dilema, la editorialul lui.
RăspundețiȘtergereDar suspectez că povestioara asta a fost cosmetizată puțin, parcă nu-i viața reală chiar așa plină de învățăminte.
pai si esti pregatita sa arunci prima cu piatra?
RăspundețiȘtergerecare dintre noi nu am cosmetizat putin unele povesti pentru a le face mai pe intelesul altora?
eu imi doresc sa fie reala acea discutie. macar pentru frumusetea simplitatii ei.
tu nu?
jur ca daca voi ajunge in japonia ma voi intoarce cu una macar la fel de frumoasa:)