am fost la Stratan

Pavel Stratan - Cind liliecii zboara

Asculta mai multe audio diverse

.


.Nu ştiu ce dracu' se deschide în mine de mă doare aşa
de câteva zile tot dau târcoale senzaţiei
şi când cred că sunt mai aproape de ea
mă apucă deodată plânsul şi pielea mi se crapă în două
Dumnezeu nu a mai trecut pe la mine de mult
nici măcar aşa la o cafea
şi le-am cam uitat numele prietenilor
mă crap pe la încheieturi
şi aş vrea să fiu în tine când mă voi desface de tot
să te inund
dintotdeauna am vrut să fiu tu
să-ţi curg prin vene
să mă iubesc cu toată fiinţa


. cititi mai multe aici: MARIUS PARLOGEA

reconstruction

.


"Sunt atat de prabusit in interior ca nu stiu ce ti-as mai putea spune decat ti-am tot spus,dar sper sa fiu in stare sa te ascult."


.

uneori il privesc pe furis.legat fedeles,aruncat in bezna,vibreaza.universuri se nasc si mor in el.universuri melancolice se nasc ridicandu-se din el tremuratoare ca niste fire de ceata prelingandu-se prin pietrele ude,prin oase prin sange prin carnea mea.lumi plamadite din visare atarna vestejite pe pereti.o poveste de dragoste in care indragostitii s-au pierdut unul in celalalt si au murit acolo de singuratate.

cand ii e dor de Ea, el este o nocturna de Chopin

.

.Ea era atît de frumoasă
încît vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborîse cînd s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plîns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atît de frumoasă
încît şi cîinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
cînd ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
începu să clefăie clanţa inutilă
şi broasca goală
prin care nu putea curge
un cărucior de lux.

Ei cu toţii mîncară
piciorul mansardei
ei cu toţii mîncară ţiglă
cînd ea urcă fîlfîind pe acoperiş
cînd ea nu putea fi ajunsă.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om în Cosmos
îşi devoră capsula
cînd ea depăşi sistemul terestru
- Ce-ai să faci de-acuma în cer? -
au întrebat-o
cu gurile şiroind de regrete.
Dar ea era atît de frumoasă
încît a fost la fel de frumoasă
şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată
lumea largă
destule măsele
destule gîtlejuri
în care să spargă
să macine să îndese
distanţa care creştea mereu
şi restul cuvintelor pînă la moarte.



de Florin Iaru

.

.

Ea

.

nu voi reusi
nu voi reusi
nu voi reusi
nu vo reu
nu azi
nu eu
nu pot
nicicand e diferit de niciodata?
nu fara ea
nu pot
nu am
nu vreau
nu cer
nu vreau
nu stele
nu caut
nu vise
nu trec
nu vin
nu zambet
nu bere
nu plec
nu stiu
sunt lucid
ma ascund in visare
e visatoare
se ascunde in realitate
cine pierde?
nu alerg
e statie
vine?
sa stau?
sa merg?
am venit din toate directile
am mers spre toate directile
am facut tumbe
am sarit
am coborat
eu
azi
totdeauna
oricand
forever
nu raman
as ramane,dar sunt paharul de sub care s-a tras fata de masa
raman
raman
sunt timpul
sunt
tic linioara  tac
tic
am invatat sa tac
ma conjug
imi plae       jugul asta
eu astept
tu citesti

sufletule, dans..

.

melancholia

.