Ma uit in ochii tai.
Pe furis.
Vreau sa vad, fara sa fiu prins.
Vreau ca pictorul si sculptorul si poetul din mine sa te descopere – fara ca reputatia mea de baiat rau sa dispara in fum.
Vreau sa stau linistit, numai eu, in coconul meu. Si sa te mangai, fara ca tu sa stii sau sa simti.
Ma uit in ochii tai pe furis. Iti vad irisul.
Stiu ca tu ai fi vrut sa-ti spun ceva despre culoarea lui. Ca sa te alinti, cu privirea aceea furisata, de jos in sus, baletul gatului alb….

Ei bine,nu. Este reveria mea, numai a mea.

Iti vad irisul. Si ma intreb oare ce a vazut inainte sa ma vada pe mine.
“Ce”, nu “cine”. Am spus bine.
Cate flori de iris a vazut.
Spre cate coroane de copac s-a inaltat, arcuind spre spate…
Cate incordari a suportat, lovit fiind de lumina fulgerului.
Cate dilatari a avut in lumina lunii.
Cat cer de primavara a sorbit pana la albastrul metalic pe care il are….
Si gatul…..
Il mangai cu privirea inchipuindu-mi ca-l ating cu varful degetului aratator.
Il vad moale.
Il vad ferm.
Il vad cum vad o piersica ridicata in soare. In apusul meu nesfarsit de vara.
Ma uit la tine si iti vad aroma.
Iti vad mirosul blond- castaniu al corpului in miscare.
Pana si aerul tremura cand iti atinge corpul.
Pana si aerul tremura cand trece curgand pe langa trupul tau, simtind ca nu poate sa te imbratiseze la nesfarsit.
Lumina, insa este fericita. ...

Nu mi-a mai fost dat de mult sa citesc ceva atat de frumos.Asa se iubeste!! pentru a citi continuarea mergeti AICI