END

.

te-as purta la gat ca pe o amuleta
sa te sarut cand trec strada prin locuri nepermise
la gat mi-as purta fetisul
te-as purta la gat ca pe-o cruciulita
cruce
megacruce
ultra cruce,cum poarta manelistii,
tiganii si in general toti cei care se jura pe neamul lor cand mint..sau nu mint..asa sa-i ajute!
cum te-as purta?
ostentativ. nedemn.netemator.
te-as purta la lant gros
te-as purta sa-mi bati pe inima cand pasesc
sa-ti aud doar izbirea de mine si nu bataile inimii mele
sa te pot saruta cand bat clopotele
de moarte, de ora fixa, de si-un sfert, juma, fara..
sa-mi sari pe buze cand alerg sa prind verde la semafor
sa taci infiorata cand vad cate un accident
te-as purta chiar daca imi lasi urma verde si toti mi-ar spune ;ba e blechi nu e aur..
si nu m-as apleca niciodata
nu m-as apleca,
nici macar sa imi leg sireturile
sa nu te indepartezi de pieptul meu
te-as purta pana mi-ai face o autostrada intre umeri iar venele mele s-ar iubi cu arterele tacut si definitiv
mainile tale subtiri sa se agate de axisul meu ca de o ultima radacina din rapa caderii si sa te port frenetic prin viata ,un dans nebun si total,un zbor haotic in care agatam fire de troleu, respiram aer de metrou,lingem mare,tacem,scrasnim,gemem,zambim
te-as purta asa cum isi poarta un nebun nebunia
asa cum isi tine un cardiac pastila
te-as pastra sub limba,sa te gust ori de cate ori rostesc un cuvant

.

pierdea lupta. a stiut-o de cum a deschis ochii.prin gaurile din oblon vantul scuipa ploaia.o stare de voma de dezintegrare,o teama groznica fara obiect il invadase.undeva inautrul lui,undeva in adancuri care le credea ferecate sub lacate grele,portile fusesera rupte. oare as mai putea..? nu nu mai are rost.dar totusi..nu! incerca sa nu miste sa nu respire sa nu gandeasca.poate bestile sunt adormite poate nu au vazut portile deschise larg..poate sunt prea slabite si domesticite..poate va reusi sa le adune bland cu vorba buna cu o mangaiere si sa le inchida la loc..pana la urma erau cu el de la inceputuri..
ce naiba faci? incerci sa scri?..nu,nu incerc nimic,doar sa ma linistesc..
sti ca nu mai rezolvi nimic. ai strigat de atatea ori cuvantul 'iubire' incat nu te mai crede nimeni...ca si copilul ala care a strigat 'lupul!'si cu urletele si schelalaielile astea crezi ca va veni? oamenii fug de animale d'astea.cand iubesti,cum tot afirmi tu,trebuie sa ai curaj,pe cand tu esti imbibat cu lasitate si autocompatimire iar asta pute.mirosul asta o alunga.crezi in basme?! crezi ca exista o vraja?crezi ca ea singura trebuie sa descopere raspunsul si sa vina sa te salveze?!fraiere! realitatea-i alta! care-i realitatea? a ta,cea care trebuie sa se supuna unor legi scrise sau nescrise dar majoritar acceptate? tristule! iubirea e descoperire.eu nu spun m-am indragostit,pentru ca cea de care m-am indragostit devine, pe clipa ce trece, alta.eu spun :ma indragostesc, pentru ca o fac zilnic.ma indragostesc de greselile ei,de uitarile ei, de frica ei,de singuratatea ei, de putere ,de ambitie, de vointa, de abandon, de tot ce o face umana.cand e lasa devin eu puternic,de ma tem,e forta din spatele meu,daca ma prabusesc ,ma reface mai bun,daca e trista,sunt clovn,daca rade sunt zeu,daca nu cere i ofer,daca doresc imi da inzecit asta e puterea mea.realitatea mea.



.

...

.

am tacut.. am tacut un timp..am tacut prea mult timp..egoism..lasitate..fericire..ce asociere ciudata! si totusi..imi pare ca sunt intr-o piesa in care mi se reda rolul principal..cum sa cred eu asa ceva? cum? chiar daca ar fi ,cum as putea eu sa-l joc pan' la capat? am gasit zilele astea intr-o haina,un bilet de autobuz pe care era scris" ce rol frumos imi e dat sa joc iar eu ca prostul am uitat limba inimii ei"...era scrisul meu..nu imi amintesc..ce pot sa-i spun ce nu stie deja? cum pot sa o alint cum nu am alintat-o deja? cum sa pot? imi doresc sa-i sublimez durerile in orgasme si durerile in hohote de ras cum izbucnesc ciresii in floare de prea multa seva..ascult acum 'dunarea albastra' in interpretarea orchestrei lui andre rieu..totul imi pare perfect si avand un sens..pare..e greu cand nu ai decat cuvinte. e greu cand nu mai ai nimic de spus. cand simti ca ai spus totul.cand trebuie sa tragi cortina si sa anunti publicul" ne cerem scuze dar actorul a plecat sa moara putin"..de fapt actorul fusese plecat sa traiasca putin..dar astea sunt sinonime. m-am intors sa joc piesa.frumoasa mea tragedie.frumoasa mea comedie. ce teama nebuna ma strabate! nu! nu am de ce sa ma mai tem...va pleca din nou...si? tot ce trebuie sa faci e sa cauti inauntrul tau ca intr-un cuib si o vei gasi. e departe. nu fi prost! e doar distanta. nu ai plans dupa fluturele care a zabovit o secunda pe o floare destul cat sa ramana in inima ta,nu ai plans dupa un curcubeu,dupa o frunza cazuta..e firesc sa zboare, e firesc sa cada e firesc sa plece floarea nu plange..eu nu sunt floare..nu! dar ti-a daruit..da! mi-a daruit..crezi ca se va intoarce? cred ca ne vom intoarce.alta floare,alt fluture..cu amintirea aceleiasi pajisti,impovarati de alte taceri si de soare..va veti recunoaste? ne vom recunoaste...plecarea unuia e doar asteptarea celuilalt..suntem zambetul aceleiasi glume..sunt atatea 'poate' intre voi. ce vei face cu ele? aripi! inca mai crezi ca e cea mai frumoasa fiinta? o, daca ai vedea-o cu sufletul meu...daca ai vedea-o cu sufletul meu si cu ochii mei..

.



« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »



.Nina Cassian - Candori.



.

tot de dor

.

imi e atat de dor de tine incat intarziu zilnic la intalnirea cu mine insumi.
fara dorul asta, viata mea ar fi doar viata mea curgand fara mine.

.




.

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorința de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Dor de părinți. 2) Suferință din dragoste; dorință de a revedea persoana iubită. A duce dorul. 3) Gust de mâncare (sau băutură); poftă. Dor de cireșe. 4): În dorul lelii la întâmplare; într-o doară. /<lat. dolus

dor (dóruri), s. n. – 1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorință, s. f. (năzuință, dor, aspirație); doritor, adj. (care dorește); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit).

DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-și mai potolească ~ul.) 2. v. aspirație.
 

.


exista vreo scara a dorului?
una ca richterul, ca celsiusu'...vreuna care sa le uneasca. una care combina tremuratul cu fierberea
exista vreo scara a dorintei?
imi doresc atat de mult sa te ating,de 9 suflete pe  realitate la patrat. 8 fiind maxim. asta in caz ca eu am inventat scara dorintei si a dorului..

o ora de viata

.

Se spune ca viata nu e suma momentelr in care respiram ci suma momentelor in care ni s-a taiat respiratia.

Astazi heruvimii cei cu sabii de foc,probabil obositi sau prea fascinati dupa 20 de ore de teatru au lasat pentru o ora armele jos.Armele cu care pazeau poarta raiului.Astazi ingerii au coborat printre oameni lasandu-l pe dumnezeu sa se odihneasca asa cum i fu dorinta.Astazi ingerii au fost vizibili cu ochiul liber.

Ingerul meu..Ingerul meu e ingerul zambetului,e ingerul luminii.E ingerul departarilor si al neuitarii.e ingerul iertarii cu lucrul cu fapta si cu gandul.Ingerul meu a luat trup femeiesc.Cel mai frumos trup.Marmora si sange,urlet si izbavire in carnea ei,o dimineata insorita e trupul ei

Privirea ta surade ingere.Privirea ta e drog.Privirea ta e nectar si ambrozie.E apa vie.S-a revarsat privirea ta prin crasma devenita rai luand de-a valma mese si spectatori,vise si sticle,confeti si acorduri de pian,lumi,iubiri si m-a izbit in coltul in care stateam,luminoasa si fecunda privirea ta;si am inghitit din valul ala cat am putut insetat si lacom,ars pe dinauntru; si am inghitit si am sorbit si am inghitit toata bucuria aceea lichida toata frumusetea ta care plutea ca un duh pe deasupra apelor si m-am umplut de lumina.

Zambetul tau ingere..Zambetul tau face oamenii sa urle pa strada de fericire,sa-si ofere cadouri si sa se sarute,sa planteze flori,sa alerge desculti prin iarba umeda dimineata cu bratele deschise si sa se roteasca pana si-ar lua zborul.Zambetul tau e o lume.O cadere in basm.O realitate mai frumoasa decat un vis de copil.

Gata,am inteles.Nu ingerii coboara printre oameni,ci,uneori, ne ridica si ne poarta o vreme cu ei.

Astazi,pentru o ora, pentru o viata,pentru o eternitate am privit prin crapatura portii raiului lumina.Si,pret de o fractiune de secunda,pentru totdeauna, lumina m-a privit.

RIP LIZ

.

RESPIRA TEATRU

DA.

pentru ca imi este dor de teatru
pentru ca imi este dor de cuvinte
pentru ca imi este dor de Ea.
pentru ca viata e pustie fara visare
pentru ca teatrul e pustiu fara viata
pentru ca visul si viata sunt Teatru

.








.

nu uita

.






.

.


exista un vers magic aici..
exista un vers..care da lumina melodiei..
un vers care te face sa inchizi ochii si sa zambesti..
liniste..certitudine..siguranta




exista.


.

vestitorii primaverii

.

ce frumos! ar trebui sa scriu despre suavii ghiocei despre timidele raze de soare despre pasarelele care ciripesc galagios in copaci, despre mustele care se dezmortesc despre cum isi reia viata ciclul(!).oare viata intra in menopauza iarna?..in fine. despre asta a scris Toparceanu si a scris bine.

cei mai noi vestitori ai primaverii sunt (tobe!)trrrrrrrrrr! : scuteristii!!!

aceste specimene nu sunt nici cal nici magar.adica nici biciclisti nici motociclisti. sunt un specimen aparte.tembel. nimeni nu stie unde hiberneaza si ce face scuteristu' pe timpu' iernii.merge cu autobuzu', pe jos,cu automobilu'?sunt scuteristii protectorii planetei sau niste frustrati care nu-si pot face permis? niste biciclisti lenesi sau viitori Hell angels? fac parte dintr-o organizatie secreta de protectie a mediului
sau pregati de un geniu malefic sa ne futa noua timpanele? sper ca geniul ala sa fie super geniu pentru ca IQ-ul unui scuterist nu depaseste capacitatea cilindrica a 'motorului' sau.

cert e ca la primele raze ale soarelui cu promisiuni de durata, aceste vietati isi scot 'jumatatile' ,le greseaza, le tureaza, le testeaza, le amorseaza, le lanseaza se inmultesc si stapanesc pamantul pana la sfarsitul toamnei.

..deci, primavara vine cu bazaiala de tantar cu coaie de caine de preerie, cu miros de...flori.gjjjjjj!!!! gresit!!!! ..miros de amestec..benzina cu ulei!

.

.







multumesc
ai inteles din nou.



.

.


vointa de viata <0. mananc ma misc merg la lucru, ma imbat..exist. prietenii imi par prea des ,multi si zgomotosi,vorbele imi par de prisos,scrisul inutil, renunt de multe ori la jocurile mele sau pana si la simpla placere de asculta muzica. notez asta cu fortare la gandul alienat ca intr-o zi voi privi retrospectiv si voi rade.sunt curios.am luat o pauza de 5 zile de net.providenta m-a ajutat sa imi pice si am refuzat sa sun sa chem asistenta. e mult 5 zile fara net. ce copilarie!
era odata un baiat...poate ar trebui sa scriu povestea lui..poate ar trebui sa spun ca iubea,cat iubea,cate a iubit,cum iubea..
e totul atat de simplu,atat de complicat,atat de degeaba si atat de de-am-pulea toata ideea asta dar am scris-o eu ...
da din aripi sufletule!
da din aripi!