cand nu mai am cuvinte..

.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…



.

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.



.
Nina Cassian

.

Balada zilei de miercuri

.

Bună dimineaţa, tristă dimineaţă,
cu ploaie şi vînt la mic dejun
cu strigoi abia despăturiţi din ceaţă
cu pieţari în strai de Moş Crăciun.

Bună dimineaţa strig îngerilor gării
legaţi de felinar cu tricolor
bună dimineaţa, stea a iertării
din care păcătoşii la braţ cobor.

Fruntea mi-o deschid şi trag oblonul
peste cărţile de care-s sastisit,
smulg din tîmpla stîngă telefonul
şi pe buze scapăr ultimul chibrit.

Mă înfrupt apoi, tiptil, la hanul fecioarei
ca un tînăr paşă ― nu dau socoteală,
bună dimineaţa spun oraşului care-i
prins de-o trecătoare sfială.

În sicriul vertical din sticlă mată
ceaiul mă spală şi-mi alungă greaţa,
va veni o dată ca niciodată
cînd voi spune doar nopţii, simplu, bună dimineaţa.


Cristian Badilita

Balada zilei de marti

.

Marţea mă scol ca după înviere,
din coasta Evei cresc cu semeţie
şi gîlgîi zorii tineri din ciubere.
Neprihănită zi pentru orgie

în care totul curge heraclitic ―
pînă şi apa caldă din şofouri ―
ca sîngele de jertfă din Levític
pompat cu hidroforul peste nouri.

Marţea mă tund şi-mi pun cămaşă-n dungi,
pirogravez trotuarul alb cu pasul
şi mîinile din cot îmi cresc mai lungi:
ce-aduce clipa înmulţeşte ceasul.

Poştaşul face cuib sub uşa mea
cu saci de pescăruşi lăsaţi la vatră,
poemul iese proaspăt din cişmea
şi javra dimprejur nu mă mai latră.

Iubita m-a lăsat (Dieu merci)
şi sărbătoarea poate să înceapă
legîndu-ne de gît fundiţe gri
şi lacrimile îndoind cu apă

singur fac chef, doar eu şi Dumnezeu,
pe-acoperişul destupat anume
să putem trece, vertical, mereu
din lume către cer, din cer spre lume.

O, zi liturgică, a opta zi
a săptămînii postdiluviene,
cu pomi în floare orice timp ar fi
(caniculă, îngheţ, brumar, troiene)

lungeşte-te măcar cu un minut,
pe frunte lasă-ţi copy right-ul care
mă va menţine-n viaţă doar atît
cît să ajung la marţea viitoare.


Cristian Badilita

Balada zilei de luni

.

Nici o minune-n tîrgul aţipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lîncezit
torcînd la părul blond al săptămînii

dacă e luni comerţul stă închis
şi cumperi pîine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ţie

dacă e luni am barbă şi nu ies
de sub cearşaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
şi gîndurile negre mă-mpresoară

dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub şoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută

care mă înveleşte-n giulgiu (sic!)
şi pofticioasă buzele-mi sărută;
dacă e luni, prietene, îţi zic
cu resemnare: e o zi pierdută


Cristian Badilita.

Balada zilei de duminica

.

Mi-e dor de o duminică pierdută
cu muezini, bacante şi vin vechi
cu fragede zvîcniri de alăută
şi cu ţambal împăturit în zeghi

cu clopote-n biserici care suie
direct în cer profanele porunci
cu mititei calici bătuţi în cuie
şi varză creaţă mirosind a şunci

mi-e dor de o duminică uitată
în capitală de judeţ moldav
cu acadele, băţ înfipt în vată
şi covrigei rostogoliţi prin praf

cu taţi alcoolici, mame disperate
cu fii crescuţi în marş de pionier
cu şepci, insigne, şnururi şi cravate
ce-agonizează în elan apter.

Mi-e dor de prima zi a săptămînii
ca de secunda-n care m-am născut
ca de-o iubită ce-şi dezumflă sînii
luîndu-şi viaţa iar de la-nceput.


Cristian Badilita

Balada zilei de sambata

.

Sîmbăta îngraş iluzii
cu trei îngeri castanii
amiros cireaşa buzii
dumneavoastră, precum ştii.

Sînt, pe rînd, ponei de curse
şi hamal de-nchiriat
rod zăbala Marii Urse
care-n plopi s-a agăţat

şi mă scurg prin robinete
ca un vin de iasomii
ce pe loc o să te-mbete
şi-n hamacul meu să vii

domnişoară cu lungi plete
şi desuuri fără rost ―
azi e sîmbătă, mi-e sete
şi de tine nu ţin post.


Cristian Badilita

Balada zilei de vineri

.

Am obosit. E seară pretutindeni,
de-atîtea lupte braţele s-au rupt,
de-atîtea-nfrîngeri fruntea mi-e pătată,
cu spini o spăl şi sînge, ne’ntrerupt.

Sătul de bîlci vînd pielea de pe scuturi,
mi-e dor de singuraticul bîrlog
în care frunzele mi-s aşternuturi
cu miros încă viu de inorog.

Mi-e dor de Tine cum mi-e dor de mine
cel necuprins în braţele nicicui,
adio făcătorilor de bine,
din seara asta sprînzur viaţa-n cui,

capitulez şi, dacă vreţi, tovarăşi,
din ţeasta mea şampanie să beţi,
mînă pe spadă n-o voi pune iarăşi.
Am obosit. (Sînt totuşi dimineţi!)


Cristian Badilita

Balada zilei de joi

.

Malurile Senei trec prin mine,
joia dulce parcă-i azi sărată,
căci în salopete-crinoline
trandafirul nopţii se încioată.

Navetist din naştere spre moarte
scriu pe şine tandre, azi, poemul
cu seminţe dulci de oase sparte
cu fetiţe calde, „La boemul”.

Altfel viaţa doarme plictisită
într-un spin de trandafir uscat
pînă cînd, băiete, n-ai muşcat
sînul drept umplut cu dinamită.

Tinere cu fruntea fără rid,
fulgerul care-a trecut prin tine
pe tăcute te-a lăsat gravid
pe tăcute ţi-a intrat în vine

şi acum te gîdilă puţin
aşteptînd profeticele moaşe.
Joia sînt un rege clandestin
cotropit de nostalgii incaşe.



de Cristian Badilita

soul

.



.

Nick Cave - The Ship Song

Asculta mai multe audio diverse

joc

Esti frumoasa.
ma doare
ca o noapte la mare
ca un sprit la terasa.

Esti frumoasa.
azi vreau
val cu val sa te iau
de maine nu-mi pasa.

Esti frumoasa.
din toate
te-as sorbi pe-apucate
pan' zorii se varsa.

Esti frumoasa.
in gand
ne iubim nopti la rand
cat visarea ma lasa.

Esti frumoasa.
te simt
ca o ploaie,nu mint
ca dorul de casa.

realitate

pasul ei mirosea a miere.
in urma ei vantul curgea dens si melancolic
lipit de asfalt.
gandul ei avea consistenta mierii.
curgea spre cer strabatand sutele de nopti pierdute de deasupra
isi tinea cu o mana pantalonii.
uneori pamantul o vrea goala ca in ziua aceea,prima.
cu cealalta mana mangaia copacii
cu o alta isi tinea gandurile laolalta
isi tinea privirea tinta pe ideal cu una dintre maini
cu mana stanga ma tinea pe mine in viata
pasea pe clapele sufletului tinand in mana doua croissante
mi-am lipit urechea de asfalt sa-mi ascult bataile inimii.
mirosea a miere...

cuvintele s-au intors sa moara in mine
s-au uscat de atata ratacire intocmai ca mustele inchise intre 2 geamuri
fluturii mei frumosi trimisi sa-mi aduca linia orizontului s -au intors prafuiti cu aripile zdrentuite
n-au gasit ochi in care sa se reflecte si inimi in care sa se odihneasca
mi-as fi facut o chitara cu o singura coarda care sa scoata o singura nota. una albastra.inalta si luminoasa.as fi dat concerte pentru o singura ureche
mi-as fi facut din linia orizontului un lant ca sa nu ma mai pierd atat de des sau un streang lung si subtire sa mor si eu cu fruntea sus. sa invat si eu departarea
trebuie sa matur pe aici
cuvintele moarte scot un zgomot ingrozitor cand calci pe ele.e ca si cand calci noaptea pe melci.pe mii si mii de melci.si pe coji de seminte.in mine e ca in tribune dupa un meci.
coji si flegme
daca rostesc 'iubesc' se si vede cum tasneste ca scanteia unui foc.luminos si increzator.si....gata.mort.a devenit al beznei.
maine il voi gasi prin camera schilodit
sunt un criminal

beatles-norvegian wood

Asculta mai multe audio diverse

.

am doi prieteni buni.
un perete si tavanul.
pe amandoi ruleaza filme cu Ea..
cele de pe tavan au 'happy end'.


cele de pe perete au ' happy begining'

stau in fata monitorului si realizez ca tin pumnii stransi.privesc prin monitor prin zid prin mine prin noapte...un greiere ma innebuneste monoton ..saracu'...o coaja de banana ma priveste rastignita pe masa un inger galben cu aripile smulse aruncat de la etajul 7..imi vine sa o desenez cu creta ca pe morti..daca nu as fi mancat eu banana din ea as fi sunat la 112...si tampitele astea de boxe ca doi ochi negri dreptunghiulari fixandu-ma....o doza de bere goala in dreapta..trista ca un genral caruia i s-au smuls gradele.
nu pot scrie nimic cu pumnii stransi

gand

nici macar nu exista amintiri,suflet....
nici macar nu iti place sa iti spun asa,suflet.
accepti doar sau acceptai doar,inca nu stiu sa pun verbul la timpul potrivit
o plecare,doua plecari
asa e corect, nu?
o plecare,doua plecari
o tacere,doua tacere??
cand e tacere e doar tacere.nu pot fi mai multe findca tacerea ta e doar una.
ce am invatat din moarte.ce am invatat din 2 ani de moarte.cand te deconecteaza prima data de la aparate,cand ti se smulge cablul ala care te tinea in viata,te lupti,urli,te zbati..Mut.Sufletul iti moare in agonie.tras pe roata.sfartecat de cai care se misca al dracului de incet.Afara nu se vede mainimic,trebuie sa vina cineva sa se uite de aproape in ochii tai sa vada atrocitatea dinlauntru.sa mori doi ani..secunda de secunda..caii aceia infernali tragand incet,incet ,incet..nicicand mort,nici o secunda viu.
si totusi,nimic nu e mai sfasietor decat speranta unei invieri.invierea implica iminenta unei noi morti.Revii cat sa iti sapi noua groapa,sa iti inhami singur caii,sa ascuti briciul ,sa sorbi intr-o privire nebuna frumusetea din jurul tau si sa spui 'puteti sa ma aruncati in infern dar niciodata nu veti putea smulge paradisul din mine'.
fara ea sunt doar o carcasa,o scoica moarta,o alga imputita intre milioane de alge care se cred vii
sunt un cal umplut cu melancolie si franturi de vise fara o Troie de cucerit

validation

.

zambeste sufletule,zambeste..
.




.zambeste-mi..:)