marți, 28 decembrie 2010

Marti,dupa Craciun

"Marţi, după Crăciun” de Radu Muntean este un film regizat aşa cum un scriitor hiperrealist îşi scrie o carte. E un film făcut profi cap-coadă, de la prima scenă, care se petrece în pat, pînă la ultima, care are loc înainte de ziua din titlul filmului, de care se mai aminteşte de cîteva ori pe parcurs, dar nu ştiu dacă a existat vreo a două zi după Crăciun care să fi picat vreodată marţea. Regizorul Radu Muntean, ajutat de scenariştii Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, descoperă o situaţie limită din realitatea la fel de dură ca şi această poveste mai degrabă de viaţă decît de dragoste, o ia din această oglindă care e realitatea şi o aşează pe ecran. Fără interpretări inutile, fără speculaţii, fără sentimentalisme, fără prejudecăţi. De aici încolo intră în scenă actorii, care trebuie să trăiască în film o situaţie cu care probabil că fiecare dintre ei speră să nu se întîlnească vreodată în realitate. Tema filmului e şi nu e adulterul, pentru că la Radu Muntean nu e vorba de un adulter obişnuit, fireşte, ci de o întîmplare în care te poţi trezi aproape fără voia ta, dacă eşti un personaj care nu ai voinţă nici măcar să te laşi de fumat, cum e Paul, unul dintre cele trei personaje principale, interpretat de Mimi Brănescu, pe care îl cunoaştem şi ca dramaturg. Paul este însurat cu Adriana (jucată de soţia sa din viaţa reală, Mirela Oprişor) de vreo 10 ani, au o fetiţă de 8 ani şi deşi în familia lor totul pare a fi foarte frumos, spectatorii ştiu chiar din prima scenă a filmului că Paul are şi o amantă (Maria Popistaşu). Actorii îşi joacă perfect rolurile, nu numai actorii principali, ci şi cei cu roluri secundare sau episodice, Dragoş Bucur jucînd rolul prietenului lui Paul (care îşi permite să facă mişto de acesta, spunîndu-i că Anul Nou îi aduce acestuia noi schimbări, „cum se zice”), iar Victor Rebengiuc, de exemplu, joacă rolul tatălui lui Paul (mişto dialogul dintre ei de la cumpărarea bradului). Filmul pare atît de veridic, încît spectatorii parcă ar vrea să se implice cumva, speră ca situaţiile din film să se aranjeze altfel, dar Radu Muntean este crud şi nemilos şi cu personajele sale, şi cu spectatorii, aşa că leagă firul naraţiunii profi şi cu sînge rece, îi lasă să discute despre planurile de revelion, face ca Adriana să se întîlnească cu Raluca, amanta soţului ei, în cabinetul stomatologic al acesteia, unde discută „despre ce e bine” pentru fetiţa celor doi, îi pune faţă în faţă pe Paul şi mama Ralucăi („ Ce face fiica dvs.? Am auzit că e tare dulce” – „Da, e”), apoi Paul îi spune Adrianei că e îndrăgostit, iar filmul se termină înainte să se termine povestea lor, de Crăciun, cînd Paul deja-şi dusese lucrurile din casa lor faină în cămăruţa cam studenţească a Ralucăi, şi se întîlnesc la părinţii lui Paul, de Crăciun, ca să respecte tradiţiile pentru fetiţa lor, dar şi pentru părinţii care n-au de unde să bănuiască nimic din ce vedem noi. „Marţi, după Crăciun” este un film viu, foarte concentrat, intens, metonimic, o dramă existenţială bine făcută şi bine interpretată, cu replici mişto, scenariu simplu, care-l implică foarte mult şi pe spectator, care trebuie să lege singur povestea, dar şi să accepte la sfîrşit că n-a văzut o poveste obişnuită, ci a fost pus pe gînduri. Vizionare utilă.

Comentat de Mihail Vakulovski


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu