duminică, 19 decembrie 2010

nu calcati orele

Mos Timp dadea o muie ceasului ramas perplex
limbile
zece fara zece
ma innecam cu propriile-mi vise de dragoste.
Cainii se diluau in onomatopee.Latrati!
fratilor,urletele voastre inghetate le voi arunca in paharul meu cu noapte
si
il voi da talpa.
In fiecare zi
un indragostit moare in mine.
eu
un zero inmultit cu zece.
zece fara zece
eu
f
a
r
a
ea

Un comentariu:

  1. Persona non grata,

    iubirea adevarata, dar doar cea adevarata, nu moare niciodata. Si asta, indiferent daca esti sau nu langa persoana iubita. Pur si simplu se intampla, ca aceasta persoana sa aiba un alt drum decat al nostru.Iubirea ramane.
    Si mai ceva.
    Noi trebuie sa fim, prin noi insine. Adica sa avem aceea identitate, sa fim impliniti. Si cand intalinim iubirea, sa ne completam compatibili fiind cu ea.
    Daca suntem zero " fara" , ce am putea darui unei persoane iubite ? Un nimic ? Pe cand daca suntem plini, ii putem darui o lume, un univers.
    A, si inca ceva.
    Iubirea, tot aia adevarata, este neconditionata. Adica indiferent ce alegeri ar face cel/ cea iubita, le respectam ca atare. Si le intelegem. Si-l iubim mai departe. Si nu-l pangarim prin cuvinte sau gesturi, sau fapte.
    Personal cred ca unu plus unu, egal doi.
    Nu zero, nu trei.
    ...

    RăspundețiȘtergere