.
Genul ala de izbucniri patetice dar fara valoare, ca in postarea de mai jos, le am destul de des.De fapt cam tot timpul.Uneori apuc sa le pun pe ceva,alteori imi zboara pentru a se intoarce in alte forme.M-am obisnuit asa.Adica tot ce vad frumos asociez cu ea, si, cum e o gramada de frumusete in jur, e o gramada de ea in mine.Simplu.
Bun.
O alta idee care ma bazaia aseara era daca mai credem in basme?M arefer la cele in care baiatul ramane cu fata la sfarsit.Pentru ca finalul ne intereseaza.De fapt, exista vreun singur caz in lume care sa fi functionat dupa reteta americana? adica, iti place de ea/o iubesti, te iei "fi tu insuti", te duci i spui ca o iubesti "iti asculti inima" ea ezita putin
si pac! love story.happy end.basm
hmmm...
Cel mai bine ar fi ca desfasurarea actiunii sa fie jucata de un cascador.Unu rezistent la futaiul sentimental.Imun la mesaje subliminale,darz in fata tacerilor prelungite,volubil si saritor la telefoane bruste.Suna dupa 1000000 de ani telefonu,sare cascadoru,raspunde surazand ca e bine,baga o gluma 2,pareaza,intoarce vorba,schimba subiectu..
Personaju principal freaca pula beat cu prietenii prin vro crasma.Daca se dau semne de imbunatatire i se da un semn si intra pe fir.Easy.
Dar..
ma complic si o iau razna..atata tot
Persona non grata,
RăspundețiȘtergerete-ai gandit vreodata la simplul si banalul fapt ca, traind iubirea cu o persoana speciala, faci parte, desi pare greu de crezut, dintre privilegiatii vietii?
Tu stii ca sunt oameni ce n-au avut norocul asta? Tu stii ca sunt oameni incapabili sa simta, cu inima mica cat un bob de mazare ?
Si mai stii ca daca ai sa pastrezi in suflet tot ce-a fost frumos in iubirea ta/ iubirea voastra, vei face un pas inainte?
Intrebarile sunt retorice.
A, si mai ceva.
Pentru acelasi simplu motiv, ca cineva ne-a locuit sufletul un timp si noi l-am locuit pe al ei, e pacat sa aruncam cu noroi, e pacat sa pangarim ceea ce a fost frumos.
In plus, niciodata nu se stie ce se intampla. Si Ulise s-a intors acasa la Penelopa lui dupa x ani, nu ? ( e doar un exemplu, nimic mai mult)
...
Cat priveste basmele, desi imi plac de nu mai pot, nu sunt convinsa ca exista acel " si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Dar pana la urma, fiecare iubire are un timp al ei.
Lotusule,
RăspundețiȘtergereiti admir consecventa si perseverenta cu care nu numai ca citesti aiurelile mele,dar le si comentezi.Eu insumi ma pierd in elucubratiile mele
Apreciai la un momentdat ca nu am devenit inca cinic.Cred ca am devenit..Psihologic vorbind sunt ciclotimic.
Uneori urasc totul in masura in care iubesc.
Pe Ea o voi iubi pana cand romanii vor privi cu sfintenie Profesionistii Eugeniei Voda, manelele vor figura la 'asa nu' ,iar nivelul nostru de trai va fi invidiat de elvetia...etc
as continua dar..
Persona non grata,
RăspundețiȘtergeretrebuie sa te dezamagesc: nu ai devenit inca cinic.
..
Tocmai ca o iubesti pe Ea, m-a determinat sa fiu consecventa. Iubirea e minunata si cum ti-am mai spus, nu toti au privilegiul asta.
Probabilitatea de a gasi pe cineva compatibil cu noi insine nu e foarte mare. Dar atunci cand il gasesti, acest lucru e de nepretuit. E inestimabil.
Acum ca aceasta persoana ramane sau nu langa tine, e un detaliu. In fond cand iubim , ii dam celui iubit toata libertatea, nu ?
...
Aiurelile tale seamana destul de bine cu ale mele si probabil de aceea nu m-am pierdut printre ce ai scris.
Desi in general evit confidentele, doar atat: pe el al meu il voi iubi pana la sfarsit si dincolo de acesta. Si el ma iubeste si ma va iubi etern. In mod bizar stiu asta. Atat doar, ca din anumite motive aceasta iubire nu e posibila. Deci, ne vedem si eu si el, de drumul nostru. Dar iubirea ramane iubire. N-am crezut nici eu ca astfel de intamplari pot durea atat de tare dar asta este, nu ?
...
Psihologic, ar mai fi multe de spus dar pana la urma speculatiile raman doar speculatii, asa ca n-are rost.
...
''sa-i ia dracu' pe americani,dar totusi au o expresie foarte adevarata si logica,"perfect timing"...cred cu tarie in chestia asta,ca totul tine de sincronizarea perfecta dintre EL si EA!nu stiu daca e reala expresia "ce ti-e sortit"dar sunt convinsa ca hotararile pe care le iei intr-un anumit moment,intr-o anumita situatie sunt cele care schimba sirul intamplarilor...momentul in care te intersectezi cu EL/EA,secunda aia in care tot universul se reduce la voi 2,acel "perfect timing" de care vorbeam e totul...daca am putea numi chestia asta o regula,atunci care ar fi exceptia de la regula?...pai ar fi sa intalnesti persoana si sa nu o recunosti sau sa nu te recunoasca(cum spuneai si tu in primele postari de pe blog)...mi-ar placea sa fiu putin Dumnezeu,sau privitorul,sau forta aia universala care cuprinde tot,sau cum vrei tu sa-i spui,si sa pot observa de undeva de sus toate sincronizarile astea dintre oameni,care se petrec intr-o zi...oare cum ar fi?cred ca atunci n-as mai fi putin ci as fi cam mult Dumnezeu :)...si in caz ca am ajuns sa bat campii cu subiectul asta,nu-mi cer scuze
RăspundețiȘtergere...''
RăspundețiȘtergere