astazi am cules strugurii..sublim parfum.strugurii copti miros a soare.va e dor de vara? plimbati-va pe sub sau pe langa vita de vie.de fapt, lasati-va doar simturile sa zboare si veti gasi miracolul.va va gasi el pe voi. rupeti un ciorchine si priviti-l.sunt acolo toate rasariturile si apusurile de peste vara...toata dogoarea zilei si mierea inserarilor..
am privit o boaba in soare.un soare de toamna printr-un soare de vara.am stat catarat pe scara deasupra viei intr-un vant rece si am inteles necesitatea vechilor greci de a-l naste pe Dionisos
mirosul strugurilor, parfumul amintirii: tulburator patrunzator pagan invaluitor batjocoritor melancolic seducator
bravo, natura merita tot respectul
RăspundețiȘtergere"...Ca orice esenţă, nici concentrarea aproape dureroasă a acelui peisaj nu ştiai de unde ţîşneşte şi ce o distilează aşa de perfect. Dacă deschideai gura să respiri, simţeai că aerul acela hrăneşte şi că poate fi man-ducat. In totul plutea o materialitate cu adevărat spirituală, lucru pe care un om lipsit de simţuri cu adevărat inteligente nu îl poate pricepe.
RăspundețiȘtergereAjungeam în sfîrşit între rîndurile de vie. Aici ţi se spunea că trebuie să culegi ciorchinii de struguri, dar era lumină ce îţi cădea în mîini, sub formă de boabe. Strugurele primise sub coaja-i translucidă tot soarele verii şi îl restituia acum cerului sub formă de toamnă. Era greu şi galben-verzui, greu de toate aromele pline de must ale toamnei. O frumuseţe gata să se treacă, dar încă atît de plină, de mîndră, de atrăgătoare! Experienţa culesului era aproape sexuală. De multe ori culegînd mă simţeam excitat. De unde venea acea incredibilă feminitate? Cînd mă întîlneam, la capăt de rînd, cu oamenii, mă simţeam ruşinat. Evident că între rînduri mi se întîmpla un lucru inavuabil. Dar care anume?.......
Fapt este că la C..., între struguri, am cunoscut iar acea femeie tîrzie care este arhetipul sensibilităţii mele erotice. Cum să spun? Era în aer şi în trupul pămîntului. Era în ierburi şi în boabele încărcate de lumină pe care le striveam, cu încetineală voluptuoasă, între buze, de parcă le-aş fi sărutat cu cerul gurii şi le-aş fi îmbrăţişat cu trupul meu dinlăuntru, cu intestinele şi cu pieptul.
In acele zile eram ca vrăjit. Totul era impregnat de acea misterioasă şi inefabilă prezenţă feminină, care venea din acelaşi spaţiu păgîn ca şi zeii vegetaţiei care mă îngroziseră copil. Am vorbit în special de dulceaţa aerului, dar nu era numai atît. Se simţeau în ea aluviunile unui timp sîngeros, respirau în frumuseţea ei vitalitatea, cîmpul şi moartea...."
de unde e? un an in provence?
RăspundețiȘtergere"Zbor in bataia sagetii", mult mai aproape de noi, contemporan dar nu si "recent", contestat si desfiintat de timpul lui...ca de obicei. Daca faci parte din acest curent e ok, n-am sa pledez pentru H.R. Patapievici dar, fiind vorba de lumini interioare si de puterea pe care-o au unele lucruri de-a le reaprinde...merita sa-ti acorzi o astfel de experienta, cu tine insuti in fond.
RăspundețiȘtergeream luat 'zborul'...
RăspundețiȘtergere