joi, 30 septembrie 2010

herta muller vs gabriel liiceanu

Nu sunt pasionat cititor al Hertei Muller dar ii recunosc valoarea.O admir pentru ca a denuntat comunismul ,pentru ca l-a infruntat, pentru ca a pierdut,pentru ca nu s-a pierdut pe ea,pentru ca nu ne lasa sa uitam absurditatea si utopia comunismului.Nu voi incerca sa stabilesc in ce procente simte romaneste sau nemteste. Fapt e ca: o scriitoare de origine germana nascuta si crescuta in Romania scrie despre comunismul din Romania in germana si romana.Pentru treaba asta ia premiul Nobel.Respect.Ca il ia,cum spun gurile rele, mai degraba pe criterii politice decat literare ,asta e alta treaba. 
Despre Liiceanu parerea mea e ca daca nu-si facea editura nu-l publica nimeni.Asa nu-l citeste nimeni.Dar poate sunt eu ingust si  batut in cap de o consider o filosofie de copy-paste.
Ideea postarii asteia e ca inainte de Nobel, Humanitasu o dadea pe Herta Muller cu 5 lei la reducere si nu-i dadea nici o sansa la premiu.Dupa, au reusit sa primeasca  drepturile de autor si s-o pupe in cur.Numa ca femeia nu-i proasta.Stie stratagemele si smecheriile astea. Vezi AICI

miercuri, 29 septembrie 2010

mazda nagare

inefabila..emotie..cea mai frumoasa dovada ca Natura inspira..armonie..stralucire..putere..eleganta..

marți, 28 septembrie 2010

-pic

Ce taceri dorm in tine..
Oare,
daca mi-as trece mana prin parul tau
nu as gasi basme?
nu mi-ar fi mana martorul mut al copilariei tale?
Oare,
 nu-i trupul tau o poveste pe care o scriu neincetat?
pe cer
pe ziduri
pe inima
Nu sunt ochii tai frunze
si muguri?


ce iad dulce
ce desfatare!

ce furtuna zambetul tau!
cat de pagan..
cat de mantuitor

iar tu taceai;
si in mine explodau masini furnici conversuri lacrimi autobuze pasari fulgere acvarii cai gutui christos cabane conserve sosele pomi umbre caini.. ploaie. ploaie ploaie 

luni, 27 septembrie 2010

imi doresc o duminica sangeroasa

si fu si duminica.si am lucrat.toata ziua.in fine,nu toata ziua pentru ca vorba aia 'cine ajunge la munca mai tarziu recupereaza prin a pleca mai devreme'..lucrez in Mall.cred ca ar trebui sa mi se dea spor de stres sau toxicitate..alergie la prostie.in mall vin 2 categorii de oameni.cei care vin pentru prima data si cei care iti doresti sa nu mai vina niciodata.
Prima categorie clasa ordin subspecie sau ce dracu or fi, sunt aia pe care-i auzi vorbind la telefon:da tu is la mol,i mare trazni-m-ar te chierzi pe-aci,nu stiu da is multe,nu tu da nu stiu unde-i asta ca o plecat cata buda de vro juma de ora.sau in fata la leonardo:domnu unde-i magazinu ala mare cu papuci?pai nu asta? nu ca o zis ca acolo are numa papuci da asta are si curele.. sau:domnu' unde-i iesirea ca aia de la cazino o zis ca-i pe-aici? pai pe unde ati intrat? pai nu mai stiu..I PATRAT MALL-UL!! dreptunghiular rombic pula mea are 4 laturi!!cum dracu sa te pierzi? si are pancarde si indicatoare si alte cacaturi si trebuie doar sa citesti!!
A doua increngatura e de importanta absoluta mall-ului.indispensabila ca chilotii. merge pe principiul 'mall-ul c'est moi' 'nihil sine mall' 'in mall we trust'.aceste vertebrate cu creier mucilaginos se indentifica usor cu ajutorul Atlasului de mitocanie urbana. Ce e fascinant la aceste specimene e ca reusesc sa stea prin mall mai mult decat mine.adica intre 6 si 12 ore zilnic.si astia nu stau si cugeta,astia numa stau.de fapt,mai rau, au o miscare browniana.cade-v-ar tavanu in cap! nu mai descriu modul de manifestare al lor pentru ca mi-ar sari butoanele de la tastatura si mi-as arunca si monitoru pe geam.
Deci,mall-ul e o gradina zoologica da' pe invers. ingrijitorii stau inchisi in custi de sticla iar animalutele se plimba pe la ei.
Pam, pam!

Prin melodie si mai ales prin videoclip,naratorul doreste sa evidentieze starea sa interioara care este in concordanta cu restul mall-ului

duminică, 26 septembrie 2010

special!

pfff..o sa ziceti ceva de genu': cum pula mea sau cum pizda ma-sii poate dobitocu asta sa si iubeasca? adevaru-i ca-s o muie de om. de ce? pai, argumente o sa gasiti.. imi place Stephen Linch. Imi place sa imi bat joc de oameni iar cea mai usoara tinta sunt handicapatii. si copiii. na, ca mi-am dat foc la valiza amu! Faza proasta e ca si voi veti rade la anumite faze..urmariti mai multe de la asta. daca nu,voi reveni....ma refer la cei care inteleg engleza nu la manelisti. Manelistilor le e dedicata melodia urmatoare.Le doresc sa fie pe primu' loc!
De fapt lor le place 'fara numar'

sâmbătă, 25 septembrie 2010

am blog. exist?

Am implinit o luna de existenta.Azi.Cam acum..O luna in care nu am mai fost intrebat cum sunt ce mai fac exist mai simt mai pot cat de ce nu tac sunt bine ..O luna de cand eu trebuie sa am raspunsurile la propriile-mi intrebari.. urasc 'trebuie'..de cand imi caut intrebarile la ceea ce stiu ca sunt..ca la 'sti si castigi'..sau pierzi si te-ntrebi...Avantaj/dezavantaj de a tine un blog..sau jurnal ..sau ce va fi chestia asta
Oricum,luciditatea doare mai mult decat visarea

vineri, 24 septembrie 2010

sunt zile

Lumea mea se imparte in doua: sunt zile in care imi e dor de Ea. Sunt zile in care trecand prin fata unei vitrine o vad pasind langa mine,zile in care o palma o am uscata iar cealalta imi transpira fiindca o tin de mana,zile in care imi rasare din paginile cartilor surazand,imi place imi spune,zile in care se reflecta in geamurile masinilor,o fractiune de secunda, zile in care claxoanele vuietul franele vantul ascund rasul ei, picamarele fluieraturile sirenele ploaia vartejurile de praf imi spun daca nu continui ramai fara suflet daca nu ajungi esti 0 daca dai inapoi mori ,sunt zile in care e pur si simplu frumoasa,nemiscata,sunt zile in care cerurile mele sunt pline,sunt zile in care amintirile se tarasc la mine mai vorbeste-ne despre ea imi cer,sunt zile in care e albastra ca fumul de tigara,sunt zile in care autobuzul devine masina timpului,zile in care frunzele cad si zile in care frunzele se intorc cuminti pe ramuri,zile in care soarele urla e vara si nu va fi niciodata toamna,si mai sunt zile care se impart in ore si in flori si in suflete

mai sunt zile care doar dor


joi, 23 septembrie 2010

Note,stari,zile de Andrei Plesu

Am terminat de citit acum cateva zile ultima carte a lui Andrei Plesu 'Note stari zile' si mi-a ramas in cap o chestie care imi zbarnaie pe acolo si despre care trebuie sa spun. La un moment dat Plesu se afla in vizita in Japonia la un templu buddhist iar acolo in convorbirea cu stareta(?)-habar nu aveam ca exista femei in templele buddhiste,daramite stareta- ea il intreaba:'care e semnul distinctiv al iubirii crestine?'.Raspunsul lui e unul firesc,sintetizator:' e o iubire care se implineste cu adevarat ca iubire a dusmanului.' Ea,surade monahal: "pentru noi o asemenea iubire e imposibila; din perspectiva buddhista conceptul dusmanului e lipsit de sens".

miercuri, 22 septembrie 2010

tiganiada.. a la francaise

ma tot cacam pe mine ca ce sa postez in seara asta..voiam sa-mi trag pula in frustratii care defuleaza  cand o iau pe alcool. aiurea.nu merita.inca..voiam sa pun scrieri d'ale mele mai vechi.sa urlu de cat de dor imi e de ea..nu are rost.imi e prea dor.sa postez citate faine si sa comentez sa nu comentez sa nu-mi pese..cine intelege bine,cine nu,nu..poze visuri ganduri..in aceeasi galeata toate. si nu aveam tigari,si caut fara speranta prin posibilele locuri de prin casa, si gasesc doua ascunse..slavit fie allah!..si mai gasesc pe blogu' lu ciuclaru si clipu' asta cu tigani..iar acum stau si imi trag tutunu adanc in piept si ranjesc satisfacut de teapa care si-o iau frantujii crezand ca scapa de tigani..:DD

marți, 21 septembrie 2010

firimituri de romanie



Se pare ca asta e o inscriptie reala de pe langa aeroportul Otopeni. Nu stiu ce vechime are sau daca mai exista sau daca acum are adaugiri.Ar trebui puse dedesubt si traducerile in vro 3 -4 limbi de circulatie internationala.Aaa!! si o atentionare: dupa ce fixati ceasul, ascundeti-l!

luni, 20 septembrie 2010

bileme

Sambata in club.In Oldies.Frumos, retro si toate alea.Pe fondul consumului de bauturi alcoolice,cum ar scrie intr-un raport al politiei, am pierdut pentru cateva clipe(?) controlul capului si,dupa ce zburd eu pe acolo pe habar nu mai am ce melodie, ma gasesc fata in fata cu o tipa.Eu ma uit la ea,ea la mine pret de cateva secunde bune,avea privirea calda si zambetul trist-suna ca un cliseu- eu,'ca dracu-n putere'. In momentul ala nu am stiut daca trebuie sa o sarut sau sa-i fut un cap in gura(Freud, frateee talk to mee!).Sa se inteleaga treaba.Nu ca oscilam intre si nu stiam care sa o aleg,ci pur si simplu nu mai stiam care varianta e cea buna si care e rea.Probabil ca ambele mi-ar fi adus la fel de multe 'bucurii'.Norocul meu,sau al ei, e ca a aparut un prieten cu un pahar de votka si mi-am regasit calea.Absolut.
Alta treaba care nu-mi da pace.De ce mama dracului,cand incepe o melodie de-a lui M.J.  toti incearca sa danseze ca el?Ma scoate din putinele minti ce le mai posed!.Omul ala nu a spus "asa se danseaza pe melodiile mele,nu dansati altfel ca-i bai" el a spus "asa dansez EU pe melodiile mele". Sunt curios, asa ca exercitiu de imaginatie,daca n-ar fi vazut nimeni,niciodata pe M.J. dansand,oare cum am fi dansat muzica lui?

Come as you are

sâmbătă, 18 septembrie 2010

vineri, 17 septembrie 2010

12.10.2007 gand

Se intoarce ceata,trista mireasa,
schelalaind
soptind.
 uneori,
ingeri isi cern bruma pe casa
si pe betivii scandalagii din zori.
zambim ascunsi in turnuri de fum
beti navigand spre certe naufragii
cersind astazi aripi,pe-acelas vechi drum
borand cu sfintenie in taximetre si-ocazii

miercuri, 15 septembrie 2010

Autistul

despre certitudini si dileme

Dreptul de a vota nu este totuna cu şansa de a schimba. Ţarcul comunist e bine făcut. Numai că românul - acum nu pot eu să-l acuz, să fac pe deşteptul naţional -, săracul, tot speră că mecanismul ar fi autentic. Nu! Mecanismul e în buclă. Ce să alegi, cum să alegi?! Eu am zis că e lupta interspecifică. Adică atunci când moare opozantul, cum a fost Coposu, rămâne aceeaşi specie. Şi se sfâşie între ei. Adică pe Lucreţiu Pătrăşcanu nu l-a împuşcat Maniu, a murit la Sighet. Pe Ceauşescu nu l-a împuşcat Gheorghe Brătianu. Se distrug între ei. Asta e ceea ce vedem noi! Intrăm în mecanismul ăsta crezând că este autentic. Politicienii, săracii, suferă de impotenţă. Nici ei nu-şi mai dau seama că mecanismul nu e legitim…
Soluţia este România paralelă! O Românie apolitică, o Românie în care, de acum încolo, nu mai este vinovată clasa politică. Ea şi-a făcut simfonia, gata! Noi suntem vinovaţi, noi sutem responsabili. Deci nu mai trebuie căutată o soluţie politică!


Comunismul nu dispare prin electorat, prin studii asupra totalitarismului, prin conferinţe, ci prin atitudini. Alţi oameni! Eu nu-mi aleg preşedintele, îmi aleg poporul. Nu avem însă popor, asta e foarte clar. Eu merg prin ţară să văd insulele astea care au mai rămas, insulele de conştiinţă, de certitudine.
Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.


Există un sindrom ilustrat foarte bine de un proverb românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Am fost pionier, am fost UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune în acea rugăminte, era o tensiune de care ştiam. Acum nu mai este. Acum nu mai ştii. Şi dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.
Dilemele sunt utile într-un spaţiu în care pot să creeze o fertilizare a minţii, dar nu într-un spaţiu în care pot să producă o distrugere, o degenerare. Eminescu spune că Biserica Ortodoxă e maica poporului român. De ce te legi de mama? Sunt lucruri care se dezbat şi lucruri care nu se dezbat. Ortodoxia este pentru poporul român ca şi limba română - nici facultativă, nici obligatorie. Pur şi simplu este!

Autor: DAN PURIC

am,n-am,dau...

Urasc cersetorii in aceeasi masura in care urasc munca.Nu ma enerveaza cersitul in sine pentru ca eu,cu felul meu hedonist si boem de a fi, dracu' stie cum ,unde si ce ajung.Faza-i ca ceva antrenament am si eu de pe la mare,de pe la niste festivaluri,de pe la oaresce cabane pe unde stateam cate 2-3 zile cu 2 lei in buzunar,o tona de alcool si cativa metri cubi de visare.
 Revin.Cersetoria,cred ca precede munca.De fapt,cred ca precede si prostitutia.Cred ca in vremea cand hominizii aia stateau prin pesteri si vanau,cate o  femela cerea..si i se dadea.Cerea si i se dadea.Moca.Asta pana cand unu' dintre stramosii aia cretinoizi a zis" da mai du-te tu si sa-mi sugi pula,ca nu-ti mai dau nimic!" la care ea raspunde: "sug,da' mai pui ceva la portia de mancare". Deci cersitul precede prostitutia...De fapt,a creat-o..Buuuuun..
Acum, ca sa il parafrazez pe Marquez care spunea" nu te iubesc pentru cum esti ci pentru cum ma faci sa fiu cand sunt langa tine", eu spun: urasc cersetorii pentru felul in care Eu ma simt cand sunt ei langa mine.Ma simt vinovat! Ma simt vinovat ca nu le dau.Nu le dau cand chiar n-am..Spre norocul meu ,chiar nu am de obicei.Atunci dorm cu constiinta curata.Ba,n-am avut. Dar cand am,fute-m-as in gura,dau!Azi m-am usurat de 3 lei.Scurt.Am salvat o familie de la o moarte iminenta,da-le-as glontu'! Si doar am vazut Filantropica! ,dar au uitaturile alea smerite de martori a lu' iehova si povestile alea triste de imi vine sa le iau gatu' da' si sa mor pentru ei.Te fac sa te simti ca daca nu dai niste bani o sa moara din cauza ta o familie si o sa cada un lant trofic si tot pamantul asta se va duce dracului impreuna cu tine.
va urma

marți, 14 septembrie 2010

Etern Toma si nemuritor Snobul...





pare cunoscut?

ANTI-DACĂ de Kostas Varnalis

De poţi să faci pe prostul, când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi cu-n cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi.

De nu rabzi nicio clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare, când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt sau înţelept.

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul
Şi-i vinzi fără sfială pe amândoi la fel,

De poţi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu’ poţi altele scorni.

De poţi să faci întruna dintr-un câştig o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă ‘nainte, doar tu strigi înapoi!

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Pe duşmani şi pe prieteni, tratându-i cu dispreţ,
În faţă-i linguşeşti şi-n dos ‘i-nşeli amarnic,

Şi dacă poţi să faci oriunde, oricând un rău
Şi-n umbra lui te-nlinişti, ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni – întâiul, dar niciodată OM!




pare cunoscut?....